Sociologia credintei

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Erethorn

Dar ce anume considerati ca este eminamente feminin in Divina Milostivire ? As fi inteles daca faceati vorbire despre devotiunile mariane, dar imaginea "cu doua raze" este a lui Isus...

Sper ca un viitor articol (pe care îl pregătesc) să clarifice mai bine ceea ce vreau să spun. În orice caz, ideea aceasta aproape erotică de a ne lăsa copleşiţi de îndurarea lui Cristos este eminamente feminină. Ideea de a-L servi, de a-L urma în lupta pe care o duce, de a-i uşura Crucea, este masculină. "La un cuvânt al Tău, voi arunca mrejele" a spus Apostolul şi asta au făcut 12 bărbaţi. Sunt spiritualităţi diferite. Ambele, în fond corecte. Dar diferite şi fiecare cu pericolele ei.
Pericolul major al "modelului feminin de spiritualitate", care îmi pare prevalent astăzi în Biserică în urma unei basculări de dată recentă, este acela de a cădea în eroarea ispitirii lui Dumnezeu. Noi ştim bine că El este şi bun, şi drept. Dar, punând mereu accent pe bunătate, riscăm să uităm cât este de drept. În realitate, aceste două atribute nu sunt ca braţele unei balanţe, adică excesul într-o direcţie să însemne deficit în cealaltă. Şi totuşi, mecanismele psihologice ale oamenilor care nu Îl pot cuprinde cu mintea sunt aşa fel făcute, încât aici se poate ajunge.
Un lucru e clar: la a Doua Venire nu vom ai vedea un Cristos umil, coborându-se mai jos decât servii, născut în iesle, spălând picioarele pescarilor. Ceea ce noi vom vedea, chiar cu ochii noştri, va fi un Cristos în toată mărirea Lui. “Rex tremendae maiestatis”, asta vom vedea. Atunci, după Seceriş nimeni nu va mai putea face nimic. De schimbat, putem să ne schimbăm acum. Noi şi lumea. Aceasta este LUPTA la care Regele nostru ne cheamă cât încă este zi. Micile porcărele de acum (care sunt mici în ochii noştri mici), le vom vedea atunci enorme, iar din cauza lor inima noastră va fi cât un purice.