utentul Antoni0 disparut

[carmina]

În prealabil postat de sophia

@Carmina - eu n-am spus sa nu se duca la manstire si nici n-am spus ca nu este dureroasa despartirea, daca asa simte, ci alte doua lucruri:
1. sa se gandeasca bine, sa fie bine sfatuit
2. sa se desparta in mod cuviincios de parinti, sa-i respecte si sa intre cu saufletul si constiinta curata la manastire, nu ca un fugar si certat cu parintii si alte persoane.

Si nu, nu este o dovada de maturitate, ci dimpotriva. S-ar putea si sa regrete pasul cand va da de greu. Nu stiu cat de bine este el informat asupra ceea ce l-asteapta la manastire.

De ce oare vine ispita prin chip frumos, prin zambet generos, prin vorbe calde si induiosatoare, prin purtare de grija continua? Nu poate si ea sa aleaga un chip had, o persoana spana si uracioasa, care scoate flacari pe nari? Nu poate, pt. ca atunci s-ar duce de vale reusita.

Ca de s-ar fi gandit bine inainte, de s-ar fi sfatuit cu toata lumea, ar fi trecut totul prin filtrul gandirii, atunci poate ar fi ajuns inevitabil si la intrebarea : exista cu adevarat Dumnezeu?

Ai mei copii, la 22 de ani, cand vor sa faca un lucru cu care stiu ca nu sunt de acord, ma pun in fata faptului implinit. Justificare ulterioara: pai daca stiai dinainte, ti-ai fi facut prea multe griji!

Ei, si daca tot am ajuns pana aici, spune-mi tu mie, daca spunea parintilor sai ce doreste sa faca, ar fi obtinut aprobarea lor? Ma indoiesc.

Ca parinte inteleg grija si dorinta de a sti ca-i este bine copilului acolo unde este acum.
Poate ca-si va da seama mai tarziu ca a facut o greseala, nu stiu si nimeni altcineva nu are de unde sti decat Antonio.

Ma rog Domnului sa-l ajute si sa-i calauzeasca pasii pe drumul pe care singur il va alege!
E singurul lucru pe care-l pot face eu, ca parinte, incercand sa aduc un strop de liniste parintilor sai ingrijorati.