Când a întemeiat mănăstirea, Starețul Sofronie a vrut să se asigure că obștea sa va urma nu doar canoanele exterioare, ci se va concentra pe nevoința lăuntrică. Tipicul mănăstirii, constând din repetarea Rugăciunii lui Iisus timp de aproximativ 4 ore pe zi și din slujirea Dumnezeieștii Liturghii de trei sau patru ori pe săptămână este inspirat din experiența Starețului Sofronie în pustia athonită, găsindu-și precedent în practica schiturilor athonite, la Sf. Nicodim Aghioritul și la Sf. Paisie Velicikovski.
__________________
"Inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi..."
|