Vorbirea in limbi la penticostali...

[Danut7]

La 23 decembrie 1946, se obţine recunoaşterea provizorie a Asociaţiei „Biserica lui Dumnezeu Apostolică-Penticostală”, iar celelalte două, la care rămăseseră puţini membri, s-au încadrat în grupul asociaţiei recunoscute provizoriu.La 14 noiembrie 1950, prin Decretul nr. 1203, s-a primit recunoaşterea juridică sub titulatura:
Cultul Penticostal sau „Biserica lui Dumnezeu Apostolică”.

CÂTEVA CONCEPŢII SPECIFICE PENTICOSTALILOR
Ca orice sectă religioasă şi cult creştin, fundamentaliştii au câteva puncte doctrinare ce îi identifică. Astfel:1.
Dumnezeu
Duhul Sfânt
este locţiitorul Domnului Iisus pe acest pământ, coborându-se din cer, de la Tatăl, în ziua Cincizecimii.2.
Îngerii
sunt făpturi duhovniceşti create de Dumnezeu, fără păcat, şi pune în slujba Sa.
Diavolul sau satana
, sau „Lucifer”, mândrindu-se că este căpetenia îngerilor care şi-au părăsit locul, a căzut. El înşeală întreaga lume, este ucigător, ispititor, mândru, pârâtor şi mincinos. „El a fost biruit prin jertfa Domnului Iisus Hristos, iar moartea Lui şi a îngerilor săi (spiriduşii) este aruncarea în iazul cel de foc şi chinuirea lor în veci” (Isaia XIV, 12, 14; Iuda 6; Apoc. XIII, 9; Evr. II, 14; Matei XXV, 41; Apoc. XX, 10).3
. Crearea omului
şi căderea în păcat. – Omul a fost creat de Dumnezeu, bun, drept şi liber. El a fost înşelat de satana şi a căzut în păcat. Omul a fost salvat de Hristos în mod benevol…De aici avem:
a) Harul lui Dumnezeu
. Harul este bunătatea şi dragostea nemărginită a lui Dumnezeu, pe care a arătat-o Tatăl prin Domnul nostru Iisus Hristos, faţă de cei păcătoşi. Nimeni nu se poate mântui prin „propriile sale fapte sau binefaceri” şi nici prin „faptele Legii” Vechiului Testament,
ci numai prin harul lui Dumnezeu
(subl. n). b)Credinţa
este o încredere neclintită în Dumnezeu… şi este de obârşie divină. Ea se primeşte de la Dumnezeu prin dreptatea Lui şi nu prin concepţiile şi închipuirile omeneşti.
c)Pocăinţa
este un ordin al Domnului Iisus. Ea înseamnă întoarcerea la Dumnezeu de la căile rătăcite, căinţa pentru viaţa trăită în păcat şi necunoştinţă de Dumnezeu şi ruperea cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti.
d)Naşterea din nou…
Numele acelora care sunt născuţi din nou (penticostalii) sunt scrise în Cartea Vieţii.
e) Iertarea
este un atribut dumnezeiesc prin care se dovedeşte bunătatea lui Dumnezeu faţă de oamenii păcătoşi, dar care s-au întors la El. Pentru ca cel păcătos să poată primi iertarea, trebuie să mărturisească, să părăsească păcatul şi să roage pe Dumnezeu să-l ierte. O dată păcatul iertat, păcătosul se simte fericit şi uşurat.
f) „Sfinţenia”
(lepădarea, dăruirea, eliberarea,
predarea
) înseamnă despărţirea cu totul de păcat şi acţionarea numai pentru Dumnezeu.
g) Rugăciunea
(care întreţine sfinţenia) este legătura directă a omului cu Dumnezeu; şi cea mai adâncă expresie a dorinţei după El.
Simbolismul cultic şi raportul cu lumea
. Avându-se în vedere „copilul minune” al Cincizecimii secolului al XX-lea, cum le place fundamentaliştilor să se prezintă, să vedem ce „creştere” sau handicap „creştin” are acest hibrid la sfârşitul mileniului II. Să ne convingem, după „maestrul” cabalist modern, Alvin Toffler, în ce val se află „fundamentalismul” creştin (a nu se confunda însă cu tot atât de periculoşii fundamentalişti
islamici
sau
iudaici
, budişti sau confucianişti, şintoişti sau tibetani etc.) şi cum putem să-i aruncăm un colac ( nu de pomană) de salvare!…
Simbolismul mistagogic
:
Botezul şi Cina Domnului
. Sunt, de fapt, cele două laturi reţinute din fărâmituri sacramentale romano-catolice şi protestante puse, de această dată, pe seama Sf. Duh, nu a sacerdotului.
1). Botezul
sau ceremonia filială este oficială este oficiat de păstor şi are dublu aspect cu multiple efecte;
a)
Botezul cu apa
este poruncit de Domnul Hristos. Acest botez îl oficiază pastorii pentru cei care acceptă „credinţa” nouă. El este un simbol al morţii fără de păcat şi al învierii la o viaţă nouă. Oricine crede în Domnul Iisus, potrivit Evangheliei depline, urmează a fi botezat în apă, în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Botezul în apă se poate accepta înainte şi după primirea botezului cu Duhul Sfânt. El seoficiază prin
scufundare
în apă
o singură dată,
iar în cazul când prima dată nu s-a oficiat după Cuvântul lui Dumnezeu, se poate administra a doua oară sau chiar de mai multe ori!…Copiii adepţilor se botează la Vârsta când aceştia pot să înţeleagă singuri că Domnului Iisus Hristos este Mântuitorul lor personal. Ei sunt totuşi admişi la casa de rugăciuni spre a fi binecuvântaţi.b)
Botezul Duhului Sfânt
este îmbrăcarea celor născuţi din nou cu putere de sus, pentru ca ei să poată rezista ispitelor şi încercărilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, să poată mărturisi Evanghelia prin puterea lui Dumnezeu.Botezul cu Duhul Sfânt se poate primi atât prin punerea mâinilor, cât şi fără această practică, atât înainte de botezul în apă, cât şi după primirea lui. Acest „botez” oferă
puterea darurilor!
2.
Cina Domnului
este al doilea aşezământ, după penticostali, ca formă exterioară, în Biserica lui Dumnezeu. Cina este instituită de însuşi Domnul Iisus Hristos, prin întemeierea Legământului nou. Cina Domnului se oficiază cu
pâine nedospită
(azimă) şi rodul viţei,
nefermentat
. Celor ce se „împărtăşesc” din această Cină a Domnului li se cere ca mai înainte să-şi facă o amănunţită cercetare de sine, căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie mănâncă şi bea pentru condamnarea sa. Ea reprezintă jertfa trupului şi vărsarea sângelui Domnului Iisus Hristos, pentru păcatele noastre.
Cina Domnului se săvârşeşte
ori de câte ori este posibil,
fără deosebire de zi sau dată.
2.Alte practici şi ceremonii
a) După Cina Domnului urmează curăţirea sau
spălarea picioarelor
unul altuia (Matei XXVI, 28; I Corinteni XI, 23-29; Ioan XIII, 13-17), un obicei pe care unii pastori îl leagă de ceremonia Cinei, alţii îl separă.b)
Căsătoria
este legătura dintre un bărbat şi o femeie, prin care cei doi devin un singur trup. Ei primesc binecuvântarea bisericii. Cuvântul lui Dumnezeu opreşte legarea în căsătorie a unui credincios cu un necredincios (adică nepenticostal).Se poate dezlega căsătoria când cealaltă parte a căzut în adulter dovedit. Recăsătoria este permisă de Cuvântul lui Dumnezeu şi atunci când unul din cei doi a încetat din viaţă.c) Manifestări de
binecuvântare
. După cele de mai sus se observă căutarea minimului haric şi sacramental al Bisericii primelor veacuri. Este firesc aceasta, după două mii de ani de bâjbâire în Apus. Şi afară de botez, cină, căsătorie, pocăinţă-umilinţă (spălarea picioarelor) etc., în ultima vreme se accentuează
alegerea şi ordinaţia pastorilor
(în unele comunităţi şi femei) cu punerea mâinilor. Iată un ecou căutat de penticostali şi mulţi alţii, dar copleşitor în viaţa ortodoxiei şi taină (
hirotonie
) din
Slujirea Arhierească a lui Hristos
.De asemenea, se accentuează
puterea Duhului
(Taina Mirungerii) în Biserica primară şi originară, în comunitatea ierusalimiteană şi universală, în Biserica tradiţională şi neabătută de la adevăr şi practica apostolică: Biserica Ortodoxă – cu specificul local sau naţional.În sfârşit, şi în
„Epoca” Duhului Sfânt
, fundamentaliştii câştigă adepţi şi au intensificat prozelitismul prin pretenţia
vindecării oricărei boli…
tămăduirii de suferinţe şi afecţiuni incurabile, după cuvântul Domnului!… Oare ortodoxia nu are
Taina Vindecării
(Maslu) spre iertarea păcatelor şi spre prelungirea vieţii şi nicidecum spre o eutanasie în practica eclezială (Extrema unctio)?Aşadar: prin căutarea şi cercetarea se poate păşi spre luminare şi plinire (Matei VII, 7).