Barbatul crestin si ispitele femeii - de data asta

[sophia]

Ma tot gandesc ce discutam noi fara sa stim, ca sa n-adormim.
Eu una habar n-am cum sunt monahii de acolo din Athos, cat de buni sau ispititi sunt si pe ce criterii sunt admisi.
Nici nu mi se pare asa un loc grozav. Am senzatia ca (si ma includ si pe mine aici, de fapt), noi facem ca vulpea care n-ajunge la struguri. Zicem ca sunt acri si gata.
N-ajungem la Athos si visam. Cred ca pana la urma este mai mare interdictia, decat ce este acolo.
Sunt locuri (crestine) pe lumea asta care merita mai mult: Israel (locurile Lui), Meteora (ceva chiar deosebit), si alte locuri chiar crestine si istorice si frumoase.
Sunt si manastirile noastre frumoase, de vazut.
Deranjant este mai degraba, si de asta am deschis acest subiect, sa tot prigonim femeile si sa ne gandim numai la ispitele barbatilor.
Iar si iar ajungem al acestea.
Eu vreau sa stiu cum rezista femeile la ispite si ce ar trebui sa schimbam la barbati ca sa nu ne mai ispiteasca.
Sa fie domle, egalitate.
Adica noi n-avem ispitiri si suflet si hormoni? Si totusi nu cerem ceva special de la barbati ca sa ne aparam, asa cum ne cer ei (ba manastiri separate, pana si animalele saracele prigonite (da cum s-or inmulti la ei vaci si capre si gaini, sau n-au asa ceva in Athos), ba sa ne infasuram, aia nu, aia nu).