De unde avem dogma trinitatii ?

În prealabil postat de geo.nektarios

3) Descoperirea Sf.Treimi in Sf.Scriptura
a) In Vechiul Testament!
În cuvintele „Să facem om după chipul nostru şi după asemănarea noastră” (Facerea 1, 26) mulţi dintre Sfinţii Părinţi văd în acest citat nu numai pe Tatăl şi pe Fiul ei şi o a treia persoană a Sfintei Treimi, pe Duhul Sfânt. Pluralul „Să facem” le sugerează acestora Sfânta Treime completă, sfatul lui Dumnezeu în cele trei feţe şi egalitatea celor trei persoane treimice: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.Sfinţii Părinţi şi teologii văd în cuvintele: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre noi” (Facerea III, 22) şi „Haidem dar să ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor” (Facerea 9,7), un caz similar cu cel din (Facerea 1,26). Şi deci, Domnul se adresează egalilor săi, iar aceştia sunt Fiul şi Duhul Sfânt.Teofania de la stejarul Mamvri a stârnit interes în rândul Sfinşilor Părinţi şi comentarilor Sfintei Scripturi. Părerile lor în ceea ce priveşte arătarea celor trei bărbaţi lui Avraam sunt împărţite. Unii spun că s-a arătat Sfânta Treime, iar alţii, că bătrânul patriarh n-a văzut decât pe Fiul lui Dumnezeu însoţit de doi îngeri. Sfânta Scriptură istoriseşte arătarea astfel: „Şi Dumnezeu s-a arătat iarăşi lui Avraam...” (Facerea 18,1) şi apoi adaugă imediat: „Şi ridicându-şi ochii şi privind, iată trei bărbaţi stăteau înaintea lui” (Facerea 18,2). Sfânta Scriptură ne-a aratat aici, cu ajutorul unei creaturi vizibile, egalitatea şi unitatea Sfintei Treimi, identitatea de substanţă acelor trei persoane, pentru că lui Avraam i s-au arătat trei bărbaţi şi nici unul din ei nu era mai mare, sau mai bătrân, sau mai puternic. Fericitul Augustin comentând capitolul al XIX-lea din Facere ajunge la concluzia că cei doi îngeri trimişi la Sodoma şi Gomora şi care stau de vorbă cu Lot, sunt Fiul şi Duhul Sfânt.
Un indiciu despre existenţa unei a doua persoane în sânul Sfintei Treimi ne sugerează textul din Ieşire II, 22 – III, 16 care istorişeste viziunea lui Moise din rugul cel aprins în care i s-a arătat îngerul Domnului spre a vesti eliberarea poporului Israel din robia egipteană. La această arătare vorbeşte Dumnezeu însuşi, recomandându-se lui Moise ca „Domnul Dumnezeul strămoşilor voştri: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob” (Ieşire III, 15).
Profetul Isaia numit şi „Evanghelistul Vechiului Testament” rezolvă aproape toate problemele pe care le pune dogmatica Legii Vechi, reprezentând un îndreptar de viaţă morală, un îndemn la reîntoarcerea spre Dumnezeu. Capitolul VI al cărţii, în care Sfinţii Părinţi văd urme ale dogmei Sfintei Treimi, ne istoriseşte viziunea profetului Isaia, în care acesta a văzut pe Domnul Savaot şezând pe tron înalt înconjurat de serafimi care zburau în jurul Lui strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui” (Isaia VI, 3). Cuvintele acestea sunt un imn de laudă adus Sfintei Treimi de către cele mai pure fiinţe şi o profeţie pentru noi muritorii, căci ele anunţă bunurile care trebuie să inunde omenirea. Întreitul „Sfânt, sfânt, sfânt” indică un Dumnezeu întreit în persoane, iar „Domnul Savaot” desemnează unitatea fiinţială a Acestui Dumnezeu, deci sfânt este Tatăl, sfânt este Fiul, sfânt şi Dumnezeu Duhul.

b) In Noul Testament
Însuşi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, se prezintă pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu, trimis în lume s-o mântuiască: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat, ca cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci să se mântuiască prin El lumea” (In. 3, 16-17). Fiul întrupându-se, îşi mărturiseşte ca şi om dragostea de Fiu faţă de Tatăl, dar o dragoste ascultătoare: „ Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; şi pe cel ce vine nu-l voi scoate afară; pentru că m-am pogorât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care m-a trimis” (Ioan 6, 37-38) sau Îl revelează oamenilor pe Tatăl ca aceştia să-l iubească tocmai ca pe Tatăl: „Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine” (Ioan 14, 11) şi este trimis de la Tatăl în lume: „Ieşit-am de la Tatăl şi om venit în lume, iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl” (Ioan 16, 28)
Dar tot Fiul vorbeşte despre a treia Persoană care este Duhul Sfânt, care a purces, purcede şi va purcede pururea din Tatăl: „Iar când va veni Mângâietorul pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26).Purcederea este actul de ipostaziere a Duhului Sfânt. Trimiterea este lucrarea Fiului de trimitere a Duhului Sfânt în lume, iar ca orice lucrare divină, trimiterea Duhului Sfânt în lume nu este exclusivă Fiului. Duhul Sfânt a fost trimis în lume şi de către Tatăl, şi de către Fiul: „Iar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-l va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus” (Ioan 14, 26). Acesta va călăuzi la tot adevărul şi nu va vorbi de la Sine, ci va face prezent şi va mărturisi pe Hristos luând din ceea ce are Fiul, iar Fiul are toate câte le are Tatăl: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul, căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti” (Ioan 16, 13).

„Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: ,Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.

7. Cine a făcut proorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple!

8. Nu vă temeţi, şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!

9. Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.

10. Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu, sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras nici un folos din el?

11. Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.

12. Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.

13. Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea, şi-i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.

14. Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.

15. Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunchiază înaintea lui!

16. O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură, şi se satură; se şi încălzeşte, şi zice: ,Ha! ha!’ m-am încălzit, simt focul!”

17. Cu ce mai rămâne însă, face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchiază înaintea lui, i se închină, îl cheamă, şi strigă: „Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!”

18. Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.

19. Nici unul nu intră în sine însuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?”

20. El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul, şi să nu zică: „N-am oare o minciună în mână?”

21. Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!

22. Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.”

23. Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel.

24. Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?

25. Eu zădărnicesc semnele proorocilor mincinoşi, şi arăt ca înşelători pe ghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi, şi le prefac ştiinţa în nebunie.