Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[anna21]

Of, Andrusca. Esti cu adevarat o femeie a timpului tau.
Oi fi iritanta, cum spui tu, oi avea aer de "sfanta" cand nu reactionez la ce mi se spune etc. Sigur ca nu sunt perfecta. Dar sunt in esenta aceeasi ca intotdeauna. Doar sistemul de valori l-am schimbat (azi consider ca viata de pe pamant este praf in vant, iar noi trebuie sa ne pregatim permanent sa nu fim facuti de rusine cand ne intalnim cu Iisus).

Pentru o minte analitica moderna, ceea ce face el este in linii mari foarte usor de tradus.
Iata: umilinta continua ar putea fi = nu pot sa te fac sa pleci, dar daca tot stai, de ce sa te simti in largul tau? Simte-te rau, cum ma simt si eu. Poate te decizi sa pleci pana la urma. (Comportament pasiv agresiv).
Reprosurile ar putea insemna: "nu sunt multumit de MINE, nu am statutul pe care mi-l doresc, nu reusesc sa ma impun profesional si social" etc. (evident acestea sunt simtiri neconstientizate. Un indiciu bun in acest sens este reprosul ca nu stiu bine engleza, cand de fapt el a avut problema aceasta/complexul cand a inceput sa munceasca in strainatate). Interpretarea aceasta e f probabila deoarece a fost educat pentru competitie si succes, nu stie altceva, nu-si poate formula alt scop in viata. Etc.
Iata, am mutat problema cu totul in terenul lui.

Dar toate acestea NU MA AJUTA CU NIMIC. Eu vreau altfel de explicatii. Crestine.

Daca accept perspectiva crestina, ar fi destul de plauzibila.
Il scoate din minti faptul ca ma rog (evident ma rog pe ascuns, ca nu se poate altfel). Mi-a explicat (neintrebat, desigur) ca religia este pentru oamenii slabi, prosti, fricosi, care nu vor sa-si ia viata in maini si sa-si hotarasca destinul etc.. Eu evit astfel de discutii, dar cand apar ma bucur sa observ ca-si pune o limita, ca nu devine foarte hulitor. De ex. poate critica comportamentul meu, poate critica biserica, dar discutia se opreste aici si nu vorbeste impotriva lui Dumnezeu (cum fac unii atei). Ceea ce-mi da speranta.

Dar noi chiar am strans pacate inainte de casatorie. Pacate reale (nu de-alea trupesti, ca alea sunt prea comune), am suparat alti oameni.. Acum inteleg ca ceea ce se intampla este "firesc", pentru ca noi nu ne-am casatorit cu gandul la Dumnezeu.

Poate chiar omul ala e iritat de comportamentul ei, cum poti gandi ca ea e ok, iar el un pacatos rau si atat? Cand cineva nu ne suporta trebuie sa ne gandim ca ceva din noi poate il indeamna spre pacat si daca am discuta si afla motivul, totul ar putea decurge frumos pentru amandoi...si mai ales pentru urcusul duhovnicesc al amandurora.

Andrusca, nu cred ca este normal sa numar pacatele lui. Daca eu il indemn la pacat, el oricum beneficiaza de "circumstante atenuante" :).