Citat:
În prealabil postat de Simona-Marilena
Pai sunt foarte multe...In primul rand, m-am departat de Dumnezeu si mi-e frica...foarte frica. In al 2-lea rand...sentimentele de vinovatie. Apoi...certurile cu colegii mei care continua sa ma calce in picioare pentru ca-s o "fraiera si o ciudata care merge la Biserica si nu stie sa loveasca cu pumnul"...dupa care tristetea si frica din sufletul meu...simt ca Dumnezeu nu ma mai iubeste...ca..m-a parasit.
|
Simona-Marilena, ai parinte duhovnic? Te va ajuta foarte mult sa scapi de sentimentele de vinovatie si s ate lupti cu aceasta deznadejde! Curaj! Stii si tu ca in dragoste adevarata nu exista frica! Cat despre colegi, eu nu pricep de ce trebuie sa le spui tu lor ce faci, daca mergi la biserica... astea sunt, pana la urma, lucruri personale! Fa-te ca nu ii auzi!