cu siguranta ca aveam iesirile respective pentru ca nu eram multumita. cu siguranta ca eu nu il pot schimba, eu nu pot decat sa ma rog la bunul Dumnezeu sa il intoarca la El. am facut greseala sa cred ca pot sa il schimb eu, si ma si rugam, dar balanta atarna greeeu pe partea care tinea de mine. si da, Monica, si eu m-am despartit de el pentru ca nu imi era bine, dar nu imi era bine si din vina mea, si din cauza mea, pentru ca nu am stiut sa fiu buna, blanda, calma, calda, sa am si sa eman pace, lumina, caldura. nu am facut nimic din toate astea. nu eram deloc pe placul Domnului atunci, acum stiu asta. poate ca daca eram cum ar fi trebuit, ar fi fost altfel... a trebuit sa imi invat lectia cu suferinta multa. si Doamne-Ajuta sa imi fi invatat lectia cum se cuvine ( deocamdata nu am dat nici un test ca sa verific

) este foarte coerent si pentru mine ceea ce spui Monica, pentru ca situatiile sunt foarte asemanatoare.
Eu nu mai alerg dupa el, de o luna nu mai plang si nu mai sufar chiar ATIT de tare pe cat o faceam, dar inca sper ca poate intr-o buna zi voi fi fericita alaturi de el, unde, din pacate, inca simt ca mi-ar fi locul... M-a ajutat mult rugaciunea, munca, iesirile cu prietenii. Acum sunt in concediu, o sa inlocuiesc munca cu lectura. Eu fac tot ce pot ca sa imi mai revin, am preocupari, si cu toate astea in sufletul meu raman dorul, speranta, iubirea...
si da, chiar asa, adevarul este ca Dumnezeu stie mai bine decat noi in ce masura ne-am invatat lectiile...