![]() |
![]() |
|
#21
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Începînd cu 14 Ianuarie 2009, cu apelul Părintelui Arhimandrit Iustin Pîrvu de la Mănăstirea Petru Vodă, a apărut în societatea românească nevoia unei dezbateri publice cu privire la cîteva măsuri legislative luate de autoritățile române – Guvern, Parlament, Președenție. Legea urmăririi convorbirilor telefonice și a supravegherii internetului, ordonanțele de guvern privitoare la pașapoarte și cărți de identitate, introducerea noilor permise auto și a cardurilor bancare cu cip RFID și ordonanțele de guvern privitoare la implanturi au ridicat o seamă de probleme peste care nici un creștin nu poate trece. Le enumerăm mai jos. 1. Problema libertății Cîteva citate din Noul Testament vin să lămurească de ce creștinii nu pot primi actele electronice: “Și veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va elibera pe voi. Răspuns-au, și au zis lui: Sămânță a lui Avraam suntem, și nimănui nu am fost robi nici odată; cum tu zici, că liberi veți fi? Răspuns-a Iisus lor: Amin Amin grăiesc vouă: Că tot cel ce face păcatul, rob este păcatului.” (Ioan 8:32-34) Sistemul electronic de supraveghere globală este bazat pe neîncredere și suspiciune, renunță la prezumția de nevinovăție pe care tribunalele trebuie să o infirme în cazul infractorilor. Așadar, după ce în 2000 de ani de creștinism mîntuirea a fost laolaltă cu sentimentul libertății, ni se impune un sistem în care noi și copiii ce se vor naște vom trăi cu sentimentul permanentei vinovății, permanentei vine de a nu greși sistemului electronic, cîtă vreme Dumnezeu ne-a dăruit libertatea totală a conștiinței și niciodată nu a încălcat-o. “Iar Domnul Duh este; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea.” (2 Corintheni 3:17) Cîtă vreme aceste acte electronice nu sînt create în numele Domnului, după învățătura Bisericii, care spune că unde nu este Dumnezeu este sigur diavolul, ele nu pot în nici un caz să slujească libertății cu care am fost zidiți de Dumnezeu. Cazurile de manipulare a informațiilor personale după bunul plac al celor care au acces la bazele de date personale, pune în primejdie cu adevărat viitorul libertății umane. O statistică a numărului de greșeli involuntare și de abuzuri în gestionarea informațiilor personale la nivel de stat în întreaga lume ar arăta limpede că vremea libertății și a respectului persoanei se va termina curînd. Mai mult decît aceste trimiteri precise, implantarea urmărește atingerea directă a puterilor sufletești. Sorin Ifrim, arestat pentru terorism în luna Mai 2008, în statul Florida (SUA) a scris cuiva din România următoarele: “Unii au platit sa aiba siguranta prin biocip, altii au fost platiti ca si cobai. altii ca mine nu au stiut cind au fost injectati cu biocip, pt ca vedeau / stiau si trebuiau telecomandati. Cind am iesit din inchisoare am constatat ca am nu unul ci 2 biocipuri [directionale] injectate simetric in stinga si in dreapta sternului. De atunci am frica si confuzie, nu ma pot ruga cum trebuie, am pierdut isihasmul si profunzimea, meditatie si reflectarea, claritatea mintii si a sufletului. Miercuri este procesul cind vor decide cum sa ma opreasca [ inkisoare pina la 15 ani, spital mental sau doar telecomanda ce o am deja].” Aceste afirmații vin să certifice faptul că ceea ce se știa despre progresul tehnologic contemporan devine astăzi realitate: Libertatea cu care oamenii au fost înzestrați de Dumnezeu să-și folosească puterile sufletești încetează în momentul implantării. 2. Problema chipului lui Dumnezeu Prin implantarea care se urmărește în cele din urmă, se dorește schimonosirea chipului lui Dumnezeu din om. Cu alte cuvinte, omul fără cip electronic ar fi ne-deplin, ne-desăvîrșit, incomplet. Aceasta este cea mai mare jignire adusă lui Dumnezeu Creatorul și omului, creației Sale, de cînd există neamul omenesc. Omul este redus de la “slavă a lui Dumnezeu” (după Sfîntul Irineu de Lugdunum – sec. II d.Hr.) la un animal fără drepturi cîtă vreme nu are cip implantat. A socoti că actele electronice nu sînt un pas intermediar acestui deziderat anti-uman și anti-hristic este lipsă de realism și dreaptă judecată. 3. Problema numărului Introducerea codului numeric personal a fost făcută în regimul comunist fără nici un drept de apel la vreo dezbatere publică. Cîtă vreme evidența populației nu s-a servit de ajutorul calculatoarelor, această măsură, deși jignitoare la adresa creștinului, purtător al unui nume sfințit prin Sfîntul Botez, poate fi înțeleasă ca ajutătoare pentru o mai bună gestionare de către stat a informațiilor personale. Dar de vreme ce implementarea tehnicii de calcul permite astăzi o desăvîrșită evidență a populației, în loc ca organele statului să renunțe la acest apendice nefolositor persoanei umane, prin introducerea elementelor biometrice nu numai că sîntem reduși la statutul de numere în fața unei mașini, ci toate caracteristicile noastre fizice, unice și irepetabile sînt transformate în numere unice, adîncind cu atît mai mult prăpastia dintre omul, zidit de Dumnezeu ca slavă a Sa, și identitatea numerică, implementată de o mentalitate anti-creștină. Din aceasta se arată că cei mai mari prigonitori ai Bisericii din toate veacurile, de la Nero și Dioclețian pînă la Stalin și Ceaușescu, au fost niște filantropi în comparație cu sistemul actelor electronic pe care trebuie să îl adoptăm, cu atît mai mult cu cît sîntem deja departe de momentul în care orice conștiință creștină se putea întreba dacă nu cumva citatul din Apocalipsa 13:18 “cel ce are minte, să socotească numărul fiarei; că numărul omului este” are sau nu legătură cu actele de identitate. 4. Problema semnului fiarei Cartea Apocalipsei vorbește în capitolul 13 despre cea de a doua fiară cu care se va lupta Biserica, care îi “face pe toți [...] ca să le dea lor semn pe mâna lor cea dreaptă, sau pe frunțile lor, și ca nimenea să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei.” (13:16-17) Deși încă din primele zile ale Creștinismului Părinții Bisericii și toată suflarea care exista și-a pus întrebarea despre cine va fi vorbind acest verset, abia la începutul veacului 21 prorocia aceasta se apropie de realitate, fiind la un pas de a se împlini, prin implantare. Cu toate acestea, întrucît Duhul Sfînt a purtat de grijă Bisericii de la Cincizecime, din vremea Sfinților Apostoli pînă astăzi, s-a știut de către Biserică cine va fi fiara. Sfîntul Ippolit Romanul, pe la anul 200 d.Hr. spune limpede: “Fiara care se va ridica din pământ va fi împărăția lui Antihrist” (Despre Antihrist), așadar orice formă statală care va căuta să prigonească Biserica și să pună în capul statului și al Bisericii oameni care să slujească diavolilor și învățăturilor lor, iar nu lui Hristos și învățăturilor Bisericii. Pedeapsa pe care le-a pregătit-o Dumnezeu celor ce vor primi semnul fiarei este scrisă în capitolul 14 al Apocalipsei: “Oricine se închină fiarei și chipului ei, și ia semn pe fruntea sa sau pe mâna sa, și acesta va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu cel dres neamestecat în paharul mâniei Lui, și se va chinui cu foc și cu piatră pucioasă înaintea Sfinților îngeri, și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor în vecii vecilor se suie; și nu au odihnă ziua și noaptea cei ce se închină fiarei, și chipului ei, și cel ce ia semnul numelui ei”(14:9-11) Semnul despre care vorbește cartea Apocalipsei este în limba greacă veche, în care s-a scris la anul 90 această carte, cuvîntul χάραγμα (háragma), care, conform dicționarelor, este orice semn gravat sau imprimat, întipărit, sau sculptat, cioplit, orice incizare sau implantare. Trebuie să fim orbi sufletește să nu vedem că implantul și înainte-mergătorul său, cipul din acte, sînt primul și cel mai serios candidat, după 2000 de ani de creștinism, de a deveni semnul fiarei. Iar dacă alăturăm lor și posibilitățile de control al puterilor sufletești pe care tehnica o dezvoltă în cazul implantului, înțelegem de ce trăim la timpul prezent unele din ultimele prorocii și semne din Apocalipsă, care anunță sfîrșitul istoriei omenirii așa cum o cunoaștem. Nu este nici un fior de panică în ceea ce scriem. De 2000 de ani mărturisim în Simbolul Credinței: “Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”. Aceste fapte se vor petrece întocmai și creștinii le așteaptă de 2000 de ani, dar ei știu la fel de bine că mai întîi va veni Antihrist și împărăția sa, și vor deveni realitate toate catastrofele prorocite de Apocalipsă, și apoi va veni Domnul Iisus Hristos pe norii cerului și va avea loc învierea morților. Pentru aceea, contemporaneitatea cu Antihrist este una din caracteristicile Creștinismului Ortodox, încă din vremea Sfinților Apostoli, așa cum scrie Apostolul iubirii, Sfîntul Ioan Teologul: “Fiilor, ceasul cel de apoi este; și precum ați auzit că Antihrist vine, și acum antihriști mulți s-au făcut; dintru aceasta cunoaștem că ceasul cel de apoi este.” (1 Ioann 2:18, 4:3) Monahul Filotheu Bălan Mănăstirea Petru Vodă, județul Neamț la pomenirea Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghie, Purtătorul-de-biruință |
|