La o manastire m-am intalnit cu o fosta colega de serviciu care avea patima fumatului.Spunandu-ne,mai cu voia mai fara voia ei am dus-o la parintele staret sa se spovedeasca.A revenit la manastire odata cu noi cateva crestine care ne-am rugat pentru ea.Ne-am impartasit doar noi.
Dorinta ei de a se impartasi a fost atat de mare (cand a spus ca fumeaza a primit canom si oprire de la sfanta impartasanie),incat a reusit sa se lase intr-un timp destul de scurt doar prin propria vointa si binenteles cu ajutorul lui Dumnezeu.Asadar se poate!
Voi da alt exemplu.Tot o femeie,fumatoare inraita ,dar si o crestina ravnitoare nu se impartasea (fara a fi oprita de preotul la care mergea) temandu-se sa nu vina asupra ei mania lui Dumnezeu si pentru ca asa auzise ea de la niste femei mai in varsta.
Se spovedea ades dar nu spunea acest pacat .Am indemnat-o sa spuna parintelui ca fumeaza.Spre surprinderea ei si a mea, i-a dat dezlegare pentru impartasanie cerandu-i doar sa citeasca cu mare evlavie rugaciunile care se citesc inainte de aceasta.
Aceea femeie nu mai fumeaza de ani multi(de atunci).Ce-o fi simtie ea dupa impartasanie nu stiu dar stiu ca,prin acel parinte Dumnezeu a facut o minune.
|