Cuvantul nebun in paginile sfintei Scripturi

[costel]

Psalmistul ne spune: "A zis cel nebun in inima sa: nu este Dumnezeu." Mantuitorul il numeste pe bogat nebun, pentru ca acesta l-a uitat pe Dumnezeu. Uitand de Dumnezeu, ajunge sa considere bunurile necesare trupului, ca fiind niste bunuri necesare sufletului. "Mananca si bea suflete" - ca si cand sufletul este trup. Atitudinea lui fata de darul primit de la Dumnezeu este gresita. In loc sa multumeasca si sa faca milostenie, el doreste sa strice hambarele vechi, ca sa ridice unele noi. Ce pacat ca pentru el veselia sta in uitarea fata de semeni si fata de Dumnezeu. Aici e nebunia - se vede doar pe el.

Cat priveste nebunia pentru Hristos, prefer sa-l citez pe J.C. Larchet:
"Nebunul pentru Hristos nu e nebun cu adevarat. Cel nebun pentru Hristos nu indura silit nebunia, ci insusi se sileste sa se arate nebun. Singur si-a ales conditia de nebun si poate s-o paraseasca oricand voieste si sa se intoarca iarasi la ea, cand socoteste ca-i este de folos. Nu-i pentru el un handicap, nu-i vatama viata psihica si nu-i tulbura nici viata duhovniceasca. E ca si actorul, care ramane el insusi, chiar daca-si pune tot sufletul in rolul pe care il are de jucat."

Iata care este diferenta: unul este nebun si se indreapta spre moarte, altul alege sa fie nebun si se indreapta spre viata.