Lupta creștinilor cu șarpele cel vechi, cu satana, a fost îngăduită de Dreptul, Sfântul, Preaînțeleptul, Atoateștiutorul Dumnezeu, ca să stârnească pornirile și năzuințele și simțămintele ce zac în adâncul ființei omenești, ale recunoștinței și dragostei față de El, ale răbdării și dăruirii, iar pe de altă parte ca să dea în vileag patimile inimii omenești. AduceÈi-vă aminte cu câtă bucurie, săltare, cu ce desăvârșită încredințare în voia Lui și cu câtă recunoștință față de El au mers creștinii la toate felurile de chinuri nesfârÈit de crunte Èi felurite, au mers toÈi sfinții, și ce cununi s-au învrednicit a primi de la Dumnezeu!
Cât de bogată în virtute e firea omenească â într-adevăr după asemănarea lui Dumnezeu! Dar Èi cât de vicleană Èi rea e uneori! Toate aceste simțăminte, năzuințe, porniri și puteri ar rămâne nedescoperite în adâncul ființei omenești, dacă n-ar fi îngăduite ispite, prigoane, necazuri și nevoi. Să dăm mulțumită lui Dumnezeu, care în acest chip a purtat și poartă de grijă neamului omenesc, pe care El îl știe mai bine decât noi toți, fiind Făcătorul lui.
Sfântul Ioan de Kronstadt
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|