Modele de neiertare

[delia31]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu vreau sa ajung in cealalta extrema si nu revin pentru a-mi da mie dreptate. Probabil suntem pe punctul de a face filosofie, ceea ce nu este un lucru chiar ziditor, de cele mai multe ori. Noi vorbim de modul perfect ca fiind nu doar fiziologic si fizionomic perfect, ci si in fire. Dar poate e necesar sa definim (nu dupa DEX), perfectiunea. Sunt ingerii perfecti? Daca nu, ce le lipseste? Daca da, de ce? Nu cumva fiindca... fac ascultare? Adam era mai mult decat inger. Ingerii nu stau la sfat cu Dumnezeu, nu participa la creatie, asa cum a facut-o Adam. Ingerii fac ascultare si dau slava. Tocmai de aceea, "perfectiunea" omului creat, a adus atat de multa invidie din partea Ingerului cazut, incat a urzit caderea, nu prin primul creat, Adam, ci prin Eva. Odata cu caderea in pacat, sau cu neascultarea, omul a ajuns imperfect, murind sufleteste. Adica a pierdut Harul dupa care orice om intelept alearga toata viata, si ar da orice sa obtina, nu desavarsirea lui Adam, ci o farama micuta, prin care sa simta ca Dumnezeu il vede... uneori! Abia din acel moment se poate vorbi de perfectibilitate sau desavarsire. Adam - fiind fara de pacat in sine - avusese toata desavarsirea. Eu asa am inteles si asa vad lucrurile.

Sper sa nu crezi ca vreau sa fiu in contrafaza cu ce zici. Incerc doar sa pun reflectorul simultan si pe cele de la inceput si pe cele ce vor sa fie (bine, prea mult spus, reflector. Lanterna de la telefon, poate). Da' incerc.

As indrazni sa zic ca nu perfectiunea trebuie definita, ci firea. Firea umana. Nu cea angelica.
Doar pe om, dintre toate fapturile l-a facut Dumnezeu dihotomic, din lut si suflet, ca sa vietuiasca in doua firi. A celor pamantesti si a celor ceresti.

Pe ingeri i-a facut sa fie doar ceresti, iar pe animale si restul vietatilor, doar pamantesti. Doar omul e si in una, si in alta.

Singur omul a fost gandit inca de la inceput sa fie in doua firi.

Chiar ieri am avut prilejul sa zic asta pe un alt topic. Repet si aici. Uite ce zice Sf. Siluan Athonitul: " In Hristos, Fiul Intrupat al Tatalui, vedem ideea mai inainte de veci a lui Dumnezeu despre om€ " .

Bineinteles, nu spun ca dincolo, cei mantuiti vor avea si fire divina in esenta/fiinta lor, ci se vor impartasi prin har de ea.
(Spun astea mai mult pt. altii care mai citesc pe aici si poate inteleg altceva. Din cat am citit postari de-ale tale, sunt convinsa ca tu stii.)
Creatura ramane creatura in veac, nu-si schimba esenta umana in esenta divina, doar ca, fiind incorporata in Trupul mistic multi-ipostatic al noii umanitati, va capata transparenta luminoasa a celui mai important Ipostas al ei, care ii e si Cap.

Iti aduc aminte de cunoscuta metafora a fierului inrosit in foc, care devine incandescent si dobandeste toate calitatile focului, lumineaza ca focul, arde ca focul, fara sa inceteze totusi a ramane fier.

In faza adamica a umanitatii, lutul de-abia ce intrase in lumina blanda a focului, ca sarpele i-a si facut semn sa iasa distragandu-i atentia spre cele pamantesti. Nu apucase asadar sa se umple tot de lumina si har, sa devina incandescent.

Cam asa vad eu taina omului desavarsit, gandit sa fie in doua firi. Nu doar materie, ci materie unita deplin cu focul dumnezeirii, fara sa fie mistuita de el, si fara sa-l mai poata cineva atrage afara.


scuze de offtopic