Citat:
În prealabil postat de AndIov
Persoanele care au facut cate o obsesie pentru mine sigur nu sunt ingerii. Ingerii nu bat si nici nu incearca sa violeze.
Primele crize le-am facut acum trei ani, cand eram cu un baiat violent. Nu ma deranja ca ma batea, dar daca eu vroiam in brate si el nu ma lua, urlam vreo doua ore fara nicio sansa de a ma opri. Cam de fiecare data se ajungea la tentative de suicid. Dupa ce m-am despartit de el, crizele au mai tinut vreo doua luni si au disparut subit. In astea doua luni, am luat niste calmante naturiste, care nu mi-au dat dependenta.
Urmatoarea a aparut anul trecut, dupa ce m-am certat cu un coleg, fara tentative de suicid, dar cu un plan clar de crima. M-am potolit la timp, colegul nici nu stie ce vroiam sa-i fac. Cu putin timp inainte de criza asta, acel baiat violent s-a sinucis. La cateva luni, a aparut un alt baiat obsedat. N-a apucat sa ma bata, dar era sa ma aleg cu un viol. Nu s-a lasat cu nicio criza.
Anul asta, cu vreo doua saptamani inainte sa se faca un an de la moartea primului, eram nervoasa incontinuu. La o zi dupa, cand am trecut pe la biserica sa-i aprind o lumanare, am facut iar o criza. Plangeam de frica sa nu ajung sa locuiesc iar cu el. Criza s-a extins pana a doua zi, cand ma infuriasem pe o colega ca nu mi-a raspuns la telefon(era la curs si eu incurcasem zilele saptamanii). Mi-am luat un calmant naturist de la farmacie si m-am dus la psihiatru. Urmatoarea zi m-a hipnotizat un amic si, oricum, calmantul ala m-a facut de mi-era greu si sa gandesc, darmite sa vorbesc. Aia a fost ultima criza din perioada in care fumam.
Dupa doua saptamani-o luna, la 3 zile dupa ce m-am lasat de tigari, iar am facut o criza, tot cu plansete si atat. Am zis ca e sevrajul si n-am luat nimic. M-am tratat cu mers la invatat si mancat bine. La urmatoarea criza, am luat un antidepresiv pe care il mai luasem acum cativa ani si stiam ca e foarte bun. De data asta si-a facut efectul intr-o ora si a tinut efectul doar o ora. L-am luat ca trebuia sa ajung la scoala, deja aveam cam multe absente.
Crizele au aparut tot mai des, dar, la sfatul vecinei, am inceput sa ascult acatiste. Momentan ele sunt calmantele. Partea urata e ca nu pot controla nici plansul, nici urletele, desi sunt constienta de ce mi se intampla.
Psihiatrul n-a apucat sa-mi recomande nimic, ca am refuzat clar ideea de a lua pastile. Dau dependenta si eram convinsa ca pur si simplu ma deranja ceva din mediu. Asa a si fost, se trantea colega pe pat, cat dormeam eu. De atunci n-am mai mers la psihiatru.
Legat de Biblie, habar n-am de unde se cumpara si cat costa. Cat despre preotul locului, nu stiu care e. Stau in Bucuresti, stiu doar biserica la care am aprins o lumanare, ca de aia au stiut colegii sa-mi spuna. Cat despre treaba in biserica, daca m-ai sfatuit sa fac asta in ideea ca am prea mult timp liber, tin sa-ti spun ca nu e asa. Am facultatea si incerc sa-mi dezvolt o afacere.
Vecina mi-a recomandat niste carti. Azi le caut si am sa le citesc. Am sa trec si pe la biserica. Cu spovedania cum sa fac? Ca a trecut postul.
|
Nu, pastilele nu dau dependență. Nu toate, nu indiferent de doze și de timpul cât au fost luate.
Pe de altă parte, e mai bine să fii dependentă o vreme (un an? câteva luni? câțiva ani?) de o juma de pastilă pe zi iar viața ta să meargă ok, decât să fii dependentă de urlete și de crize ireprimabile, de bătăi și necazuri în șir. Pentru că, dacă te uiți nițel din altă perspectivă, despre un soi ciudat de dependență e vorba...
Nu, pastilele nu dau dependență cum crede lumea, ci altfel... Suntem mult mai dependenți de țigară (când ai stins-o pe ultima?), de băutură (o bere, ceva?), de vorbe urâte, de somn dereglat, de gânduri urâte, de spaime și frici, de monitoare și anime-uri, de fâțâială pe strasse, de shopăreală etc.
*
Printre psihotrope unele au căpătat o reputație proastă și ca urmare au fost scoase din circulație. Despre Rivotril, de pildă, s-a trâmbițat mult (din interesele firmelor concurente) că dă dependență și că crește, în câteva luni, toleranța iar ca urmare omul are tendința să consume mai mult. E o gogoașă livrată de ignoranți și răuvoitori. Rivotrilul se dă "la pachet" cu altă substanță, tocmai pentru a controla eventualele acțiuni nocive (dacă sunt, că nu se știe cum reacționează unele organisme). Schema de tratament e gradată, după 3 luni se retrage treptat, scade doza iar după 6 luni nu mai e nevoie de nici o pastilă, nici măcar de sfert. În acest timp substanța șterge multe, mai exact acele acumulări biochimice care intoxicau metabolismul neuronal și dădeau stări de anxietate, nervozitate, frică generalizată, izbucniri nervoase, țipete, urlete etc. Dacă paralel cu medicația psihotropă vei avea parte și de o formă de consiliere psihologică, individual sau de grup, și dacă vei începe să participi la viața unei comunități bisericești, ai toate șansele să scapi de majoritatea necazurilor și să dobândești seninătate, pace, rodnicie.
*
Psihotropele nu se iau ca paracetamolul! Atenție mare, că mulți s-au nenorocit luînd pastile psihotrope după capul lor.
E necesar ca un medic psihiatru să îți prescrie un tratament, pentru o anumită durată, cu o anumită gradație/dozare a cantităților și cu supravegherea/monitorizarea evoluției stării tale sufletești și comportamentale.
Și Doamne ferește să iei un antidepresiv înainte sau la scurt timp după ce ai consumat alcool. Nu face asta! E conduită suicidară, dacă vrei să înțelegi.