a te ruga pentru cineva care nu merita

[Marius22]

Domnule Zaharia, exista un moment de maxima sinceritate, si cutremur sfant, - cel putin asa ar trebui sa fie - cand ne apropiem de Trupul si Sangele Domnului, si marturisim: "Cred, Doamne si marturisesc, ca tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, care ai venit in lume, sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel(-a) dintai sunt eu."

Aceasta afirmatie este, dupa caz, ori metaforica, ori chip al realitatii. Ori avem aceasta constiinta, ori nu. Nu exista cale de mijloc. Daca avem insa cu adevarat aceasta simtire, daca suntem cei din urma oameni, de ce ne rugam pentru noi insine? Nu ne contrazicem, pornind de la premisa ca nu trebuie sa ne rugam pentru pacatosi, pentru cei care nu merita?

Mai mult, in Biserica, la Sfanta Liturghie, participa oameni cu diferite staturi duhovnicesti. Fiecare om cu pacatele sale. Dar Liturghia insasi este rugaciune a unora pentru ceilalti, o rugaciune a intregii comunitatii, pentru pace, semeni, conducatori si intrega lume. Preotul insusi spune "Domnului sa ne rugam", nu "Domnului sa ne rugam, dar numai pentru cei ce merita..."