Momentele de pustiire

[nutucutu]

În prealabil postat de VladCat

Ce faceți atunci când simțiți începutul ăla de disperare și nu puteți să vă rugați, nu puteți să vă ocupați cu activități ce presupun efort intelectual ? (citit, studiat etc.)...mă refer la momentele alea când te ții cu dinții să nu cazi. Eu de regulă am o activitate foarte haotică în acele clipe care se rezumă propriu-zis la a aștepta să treacă criza. Înainte mai încercam să caut compania unuia sau a altuia în astfel de momente, dar am observat că iese nasol așa încât acum strategia se rezumă doar la așteptare. Vroiam să văd dacă aflu pe aci vre-un obicei mai ziditor. Amintesc că de rugăciune sau lectura celor sfinte nu se pune problema în momentele respective.

In primul rind stim ca orice ni s-ar intimpla se intimpla cu voia Domnului. Apoi trebuie sa ne gindim daca ceea ce ni se intimpla vine de la Dumnezeu sau de la diavol. Francisc de Sales ne invata ca dupa dispozitiile pe care le trezeste in noi o astfel de stare ne putem da seama. Astfel, avem tristetea buna, care provoaca mila si cainta, si avem tristetea rea, care provoaca grija, lenea, indignarea, gelozia, invidia si nerabdarea. Iar diavolul, care se straduieste din toate puterile sa trezeasca aceasta tristete rea, sa descurajeze sufletul si sa-l duca la disperare, incearca pentru inceput sa-l tulbure. Pretexte se gasesc usor: L-am jignit pe Domnul nostru, nu am fost consecvent in ceea ne-am propus etc.

"Tristetea rea, spune sfintul Francisc de Sales,tulbura sufletul, il ummple de neliniste, naste frici dezordonate, dezgust fata de rugaciune, adoarme si impovareaza creierul, lipseste sufletul de sfat, de hotarire, de judecata si de curaj si doboara fortele. Pe scurt, e ca o iarna grea care acopera toata frumusetea pamintului si toropeste animalele; caci ii ia sufletului toata gingasia si aproape ca il face paralitic, iar toate facultatile lui le face neputiincioase."

Cum scapam de aceasta stare? In primul rind sa nu ne tulburam de greselile noastre. Sfintul Pavel ne spune ca daca Tatal L-a dat la moarte pe Fiul Sau pentru noi, oare cum ne-ar putea refuza noua vreo rugaminte? Domnul nostru e bucuros sa ne acorde milostivirea sa. Parca sfinta Tereza spunea ca Domnul ii iubeste mult pe cei care cad si se ridica. Sint asemenea copiilor care invata sa mearga in picioare si care cad, se uita in jur sa vada ce pot face, iar ultima solutie este sa mearga in bratele mamei. Bratele Tatalui si ale Fiului sint intotdeauna deschise. Priviti inainte la Domnul nostru si nu inapoi, la greselile pe care le-am facut.

Sfintul Francisc de Sales a scris o carte intreaga referitoare la acest subiect. Dintre sfaturile lui as putea enumera:
-sa nu ne tulburam de imperfectiunile noastre
-sa ne pazim de pripeala si neliniste pentru ca nimic nu ne impiedica mai mult in inaintarea spre desavirsire
-trebuie sa induram cu rabdare intirzierea desavirsirii noastre, facind mereu ceea ce putem pentru a inainta, dar s-o facem din toata inima
-trebuie sa ne intristam de greselile facute cu o cainta tare, calma, constanta, linistita, dar nu tulburata, nici nelinistita, nici descurajanta
-"ai rabdare cu toti, dar in principal cu tine insuti. Vreau sa spun: nu te ingrijora pentru imperfectiunile tale si sa ai mereu curajul de a te ridica. Sint bucuros sa reincepi in fiecare zi: nu exista mijloc mai bun pentru desavirsirea vietii spirituale decit sa reincepi mereu si sa nu crezi niciodata ca ai facut destul" mai spune sfintul Francisc