Bogatia este un dar de la Dumnezeu ,asa ca nu putem sa o numim rea. Acest dar , insa , daca nu este folosit asa cum porunceste Hristos se transforma in pacat. Mantuitorul nu i-a comdamnat pe bogati pentru bogatia lor, ci pentru ca uitau de saracii care aveau nevoie de milostenie si nu erau ajutati de cei bogati. In Vechiul Testament au fost multi drepti care au fost in acelasi timp si foarte bogati(Iacov care mai apoi s-a numit si Israel,Dreptul David,Proorocul Solomon) dupa cum au existat si Imparati binecredinciosi f. bogati dar care niciunul nu a uitat ca bogatia lor o datoreaza lui Dumnezeu si ca sunt datori sa-L "imprumute" pe Dumnezeu prin filantropia lor.
De asemeni , nici saracia nu este o virtute. Exista oameni saraci pentru ca sunt viciosi, isi beau banii sau si-i joaca la jocuri de noroc in loc sa-i duca acasa si sa-si cumpere de mancare la copii. Dumnezeu nu a sacralizat saracia, niciodata nu a spus ca e bine sa ramana oamenii asa cum sunt, saraci si nenorociti , ci a indemnat ca prin munca cinstita sa-si castige fiecare "painea cea de toate zilele", iar din prisosul care le rezulta sa nu-i uite pe sarac, pe vaduva ,pe orfan si pe cel cu copii multi.
|