@Traditie:
Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Eu nu am vorbit de atitudinea lui Dumnezeu (care sunt de acord cu tine ca e aceeasi indiferent de confesiunea omului) ci de efectul obiectiv al diverselor credinte si stari spirituale, ca fenomene psihice.
Detectarea mândriei este o treaba dificila, sunt unii care sunt modesti, binevoitori si ai putea crede ca sunt smeriti dar nu sunt. Si nu e numai mândria, trebuie sa existe si o constiinta temeinica despre ce efect devastator are pacatul, constiinta care necesita credinta într-un Dumnezeu personal (fiindca pacatul nu exista decât în cadrul relatiei cu un Dumnezeu personal, în afara acestei relatii nu exista decât rau natural) si totodata o viata de lupta cu patimile si de rugaciune, fiindca nu se învata (doar) din carti ce este pacatul, trebuie sa simti parasirea harului ca sa întelegi cât de mult uraste Dumnezeu pacatul (si nu-l uraste din egoism ci pentru ca el separa oamenii de El, izvorul binelui).
|
Cred ca gresiti in punerea problemei (si heaven greseste grav). Mai intai, nu cred ca l-am putea credita pe Dumnezeu cu atitudini, indiferent care ar fi acestea, pentru ca astea ar fi niste atribute specific umane si ar presupune posibilitatea de schimbare. Ori el este neschimbator, este reperul absolut - aici aveti dreptate, dar nu fiindca nu si-ar schimba atitudinea indiferent de credintele oamenilor, ci pentru ca "schimbarea" si"atitudinea" nu-l pot caracteriza, nu poate fi subiectul unor atribute (iubirea, care-l caracterizeaza, nu e o atitudine).
Apoi nu sunt sigura ca trairile spirituale ar putea fi incadrate la fenomene psihice, deoarece cadrul de manifestare al spiritualului depaseste pe acela de referinta al psihicului, asa cum e el definit de exemplu de psihologie (dar asta nu e neaparat relevant).
Eu una cred ca oameni smeriti pot exista si in alte religii, chiar smeriti cu adevarat, dar in alte religii smerenia lor nu are valoare, lipseste cadrul de referinta al crestinismului ortodox (nu ma intereseaza alte ramuri ale crestinismului ca intram intr-o discutie de alta natura) in care smerenia este valoarea absoluta. Cum sa dau un exemplu? Este ca si cand as vrea sa daruiesc o zgarda de aur unui caine, este un gest foarte frumos dar in sistemul de referinta al cainelui aurul nu are o valoare deosebita, asa cum are in sistemul de referinta al omului. Pentru caine zgarda de aur nu va fi deosebita de o zgarda normala, din alt material.
La fel si smerenia, ea poate caracteriza oameni si din alte religii, nu cred ca smerenia nu este posibila in afara crestinismului ortodox, dar doar in crestinismul ortodox smerenia este valoarea suprema si calea catre Dumnezeu. In afara acestui sistem de referinta este doar un atribut uman ca oricare altul, ca si politetea sau onestitatea, care sunt de asemenea posibile si in afara sistemului de referinta crestin ortodox.
La fel, pacatul exista si in alte religii, poate nu este denumit neaparat pacat dar exista urmari negative asupra omului care-l savarseste si in alte credinte, dar nici o alta credinta nu defineste si pozitioneaza pacatul asa cum o face crestinismul, prin sistemul de valori morale crestine. In afara acestui sistem de valori morale crestine, putem vorbi de o etica filozofica cel mult, nu neaparat de o morala, dar si in acest sistem etic omul este sanctionat pentru anumite fapte, care la o prima vedere pot parea similare cu unele fapte din sistemul de valori morale crestine, dar nu sunt. Asta nu inseamna ca in afara sistemului de valori morale crestine nu exista decat rau natural, exista si fapte umane rele sanctionate (de exemplu omorul premeditat) dar prin prezenta lui Dumnezeu in sistem faptele capata o alta valoare, intelesul lor este altul, chiar daca consecintele lor pot parea similare. La fel ca la smerenie, cadrul de referinta schimba totul, iar cadrul suprem de referinta este morala crestina iar reperul absolut, singurul neschimbator, este Dumnezeu.