Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[cezar_ioan]

MariS_, iubiriştii nu sunt cum eşti tu... Iartă-mă că îţi fur jucăria (pe care ai acceptat să o primeşti de la alţii), dar nu te văd deloc un iubirist, ci un om lucid, conştient de sine mai întâi. Or, iubiriştii nu sunt aşa, nu sunt deloc aşa... Ei se droghează necontenit cu vorbe şi trăiri melodramatice, cu închipuiri ale unui eros contrafăcut. Nu aşa te ştiu, nu aşa... Ci un om al moderaţiei, al compasiunii, al filtrării cugetului prin sitele germinative ale inimii. Să mă ierţi, te rog, de evaluare, dar mă doare să te aud cum spui un neadevăr, indiferent că acest neadevăr pe care parcă l-ai preluat, ţi s-a turnat în trecut, cu nemiluita, de oameni care s-au iuţit uneori împotriva ta, Dumnezeu ştie de ce...

[MariS_]

În prealabil postat de cezar_ioan

MariS_, iubiriştii nu sunt cum eşti tu... Iartă-mă că îţi fur jucăria (pe care ai acceptat să o primeşti de la alţii), dar nu te văd deloc un iubirist, ci un om lucid, conştient de sine mai întâi. Or, iubiriştii nu sunt aşa, nu sunt deloc aşa... Ei se droghează necontenit cu vorbe şi trăiri melodramatice, cu închipuiri ale unui eros contrafăcut. Nu aşa te ştiu, nu aşa... Ci un om al moderaţiei, al compasiunii, al filtrării cugetului prin sitele germinative ale inimii. Să mă ierţi, te rog, de evaluare, dar mă doare să te aud cum spui un neadevăr, indiferent că acest neadevăr pe care parcă l-ai preluat, ţi s-a turnat în trecut, cu nemiluita, de oameni care s-au iuţit uneori împotriva ta, Dumnezeu ştie de ce...

Hei, dragul meu, adevarata evaluare o face doar Dumnezeu, ca El ne cunoaste inimile si rarunchii. Multumesc, oricum, pentru cuvinte, desi nu le merit.
Consider ca merit mai degraba eticheta de iubirist, decat cele ce inima ta a vazut la un biet om ca mine. Poate reusim sa "transferam" aceste aprecieri lui N.Priceputu, Costel, Windorin, glykys si multi altii de pe forum, ca la ei se potrivesc cu mult mai bine.
Bucurii!

[cezar_ioan]

Bine, bine....:)
Fie deocamdată şi transferul, de voieşti. Subscriu bucuros, dă-mi tocul să semnez, repejor până nu se usucă cerneala!...:)

[Parascheva16]

Daca chiar ii iubiti pe heterodocsi si vreti sa se mantuiasca, luati exemplu de la Parintele Daniil Sâsoev. El a facut o minsiune cu adevarat ortodoxa si a adus multi la drepta credinta. Sentimentalismul nu este dragoste. Nu schimbam Biserica Ortodoxa pentru a nu supara pe x sau pe y, ci ii aducem la dreapta credinta ptr. a fi in comuniune adevarata.

In rest, merg pe mana Parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa si a altor parinti din generatia sa.

[AlinB]

În prealabil postat de MariS_

Draga Laura, ai un suflet gingas si bun. O sa ai de suferit mult pentru asta, dar sa stii ca merita! O sa fii etichetata de unii ca iubirista, de altii o sa fii ironizata ori indrumata ori sfatuita sa revii la calea "corecta", insa mie imi place ceea ce vad in inima ta. Iti doresc un parcurs in Hristos lin, cu multa pace, cu multa caldura, cu bunatate, cu dragoste, cu intelepciune. Sigur, cuvintele mele nu au putere, dar vin din inima (o inima iubirista, probabil, daca tot am fost etichetat asa, proasta si ratacita dupa altii, dar macar e sincera).
Bucurii!

Urma nu scapa turma.
Nu in contextul asta, oricum.

În prealabil postat de Parascheva16

Daca chiar ii iubiti pe heterodocsi si vreti sa se mantuiasca, luati exemplu de la Parintele Daniil Sâsoev. El a facut o minsiune cu adevarat ortodoxa si a adus multi la drepta credinta. Sentimentalismul nu este dragoste. Nu schimbam Biserica Ortodoxa pentru a nu supara pe x sau pe y, ci ii aducem la dreapta credinta ptr. a fi in comuniune adevarata.

In rest, merg pe mana Parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa si a altor parinti din generatia sa.

Nu oricine poate face misiune. Sau putem face toți, la o scară mică, însemnând familiile, prietenii și colegii noștri, iar asta nu atât prin vorbe multe, cât printr-o viață împărtășită de Hristos. Laura face această misiune, după părerea mea, inclusiv aici, pe forum. Eu așa o simt.
Iar chemarea pe care o face, la acceptarea perspectivelor diferite ale fiecăruia, la deschidere, nu cred că trebuie să ne îngrijoreze. Asta nu va însemna niciodată schimbarea adevărului de credință, pentru că nu poți crede decât ceea ce știi că este adevărat.
Există, însă, un spațiu al întâlnirii cu toți ceilalți, dincolo de dogmă. Poți să-ți dai, de exemplu (și cred că asta o fac chiar și cei care țin foarte mult la corectitudinea exprimării credinței) mâna cu un catolic, ba chiar și cu un musulman, într-o faptă bună (de exemplu, ajutorul dat unor copii somalezi).
Îți dai seama atunci, că și el, chiar necreștin fiind, își descoperă într-o astfel de faptă chipul lui Dumnezeu, ca și tine, și înțelegi că ești frate cu el, având același Tată.
Iar asta nu înseamnă că tu renunți la Hristos, pe Care L-ai cunoscut, iar el (încă) nu.

[catalin2]

Din pacate nu cred ca se va ajunge la vreun consens sau macar intelegere. Ar fi putut fi macar un dialog amiabil, cum de multe ori am avut cu cateva persoane care sustin ceva diferit fata de ce cred eu (N.Priceputu, Iustin si altii), dar intotdeauna apare cam aceeasi persoana care te ataca daca nu accepti ce se propaga ca fiind ortodox.
S-a spus ca noi am crede toti acelasi lucru, atunci nu ar mai fi degeaba divergente. Avem si unele conceptii comune, dar si unele diferite. Eu scriu impotriva acelor conceptii, cum sa le si cred? Si catolicii au sa spunem 80% aceesi invatatura ca cea ortoodxa, Arie avea chiar peste 90%, spunea doar o invatatura diferita.
Subiectul topicului era despre faptul ca toate cultele sunt la fel si toti sunt crestini ca si ortodocsii, adica nicio legatura cu ecumenismul, nu stiu de ce au scris unii despre ecumenism. Daca sunt propagate conceptiile ecumeniste nu ar trebui sa scrie si cineva care sunt cele ortodoxe?
Am observat la unii ca asociaza ecumensimul cu un fel de amestecare a invataturii, dar asta tine mai mult de new-age decat de ecumensim. Sau cum numesc eu ecumenism radical, au fost putini pe forum care afirmau asta (Adriana3). Aceste gen de ecumenism este destul de putin raspandit in ortodoxie, este in primul rand vorba de conceptiile care spun ca ortodoxia e adevarata credinta, dar si celelate culte sunt la fel de bune, adica nu prea conteaza invatatura adevarata, nu conteaza Biserica, important e sa creada cineva in Hristos. Adica exact ce sustine topicul acesta si despre ceea ce scriu tot timpul.
Fiecare incearca sa marturiseasca ceea ce crede, de aceea aceste conceptii ecumensite sunt propovaduite ca si ortodoxe. Si daca eu sau altii spunem ca nu sunt incep sa fiu atacat sau ironizat.
Putem avea intelegere in orice domeniu, dar in privinta asta nu putem avea intelegere, pentru ca cei ce au conceptiile acestea cred ca sunt ortodoxe si vor ca si ceilalti sa le adopte. Cum asta nu se va intampla, consens nu are cum sa fie in aceasta privinta. Exista o singura solutie, ca toti sa marturiseasca invatatura ortodoxa, dar am vazut ca asta nu se poate, cei care au adoptat aceste conceptii nu vor sa renunte nicicum la ele si le vor propaga tot timpul.
Daca nimeni nu ar mai propaga ideile ecumeniste nu s-ar mai scrie despre ecumensim. la fel cum nu se scrie ceva despre arianism sau alte invataturi pe care nu le marturiseste nimeni pe forum. Macar sa avem discutii amiabile, chiar daca avem conceptii diferite, dar se pare ca Cezar nu va putea face asta si chiar Laura afirma ca cei ce nu sustin aceste conceptii gresite sunt limitati, au mintea stramba si sunt cel putin fundamentalisti (desi asta e ceva de bine). Eu o sa incerc sa scriu aceleasi lucruri pe care le-am scris si pana acum, atunci cand sunt afirmate invataturi gresite ca fiind ortodoxe.

[Parascheva16]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu oricine poate face misiune. Sau putem face toți, la o scară mică, însemnând familiile, prietenii și colegii noștri, iar asta nu atât prin vorbe multe, cât printr-o viață împărtășită de Hristos. Laura face această misiune, după părerea mea, inclusiv aici, pe forum. Eu așa o simt.
Iar chemarea pe care o face, la acceptarea perspectivelor diferite ale fiecăruia, la deschidere, nu cred că trebuie să ne îngrijoreze. Asta nu va însemna niciodată schimbarea adevărului de credință, pentru că nu poți crede decât ceea ce știi că este adevărat.
Există, însă, un spațiu al întâlnirii cu toți ceilalți, dincolo de dogmă. Poți să-ți dai, de exemplu (și cred că asta o fac chiar și cei care țin foarte mult la corectitudinea exprimării credinței) mâna cu un catolic, ba chiar și cu un musulman, într-o faptă bună (de exemplu, ajutorul dat unor copii somalezi).
Îți dai seama atunci, că și el, chiar necreștin fiind, își descoperă într-o astfel de faptă chipul lui Dumnezeu, ca și tine, și înțelegi că ești frate cu el, având același Tată.
Iar asta nu înseamnă că tu renunți la Hristos, pe Care L-ai cunoscut, iar el (încă) nu.

Aici era vorba despre dreapta credinta, mantuire si Biserica Adevarata, nu despre fapte bune omenesti. Si nu ma refeream la Laura, ci in general.

Nu a zis nimeni sa nu discuti cu oameni de alte confesiuni si sa nu te ajuti cu ei, dar pana la a merge si a trece peste canoane si invatatura Bisericii Ortodoxe, este cale lunga. Sa spui ca anumite anateme nu mai sunt valabile ptr. ca Sfantul care a dat acea anatema nu mai este in viata, uitand ca anatema data pe romano-catolici a fost data pe invatatura lor, nu pe o persoana.

Cei care spun ca ii iubesc pe cei de alta confesiune si care zic ca si ei se mantuiesc, de ce nu incearca prin viata lor, prin ruga, sa ii aduca la dreapta credinta? Cand iubesti pe cineva il lasi sa se piarda sau il aduci unde trebuieste? Pai, e mai usor sa spunem ca ii iubim si ca si ei se mantueisc, decat sa le aratam lor Adevarul. Parintele Daniil are si ucenici si toti lucreaza si fac misiune, in tara lor si in alte tari, vorbesc cu oamenii de alte credinte, dar nu indulcesc realitatea. Tot nu inteleg de ce in loc sa facem misiune ortodoxa adevarata, ne limitam la compromisuri si vorbe. Misiunea se poate face si la noi in tara, nu trebuie sa mergem prin Africa.

Aici nu vorbim de oameni care nu au auzit de Biserica Ortodoxa. Nu vorbim de triburi din Amazon. Nu putem face compromisuri, schimbari de invatatura, incalcari de canoane si reforme in Biserica Ortodoxa doar ptr. ca suntem sentimentali si credem noi ca si paganii care fac fapte bune se mantuiesc. Nu noi hotaram, ci Dumnezeu.

Sunt extrem de putini care nu au auzit de Hristos, iar cei care au dorit sa afle Adevarul, Dumnezeu ia condus acasa, in Biserica Ortodoxa.

Teoria copacului, cum ca si alte culte sunt adevarate si ca exista mantuire in acele culte nu tine de invatatura ortodoxa. Noi marturisim regula, nu exceptia. Doar spunem Crezul zilnic, nu? Daca Hristos este Capul, iar Biserca corpul, este normal ca Hristos are doar un corp, ci nu 100.

Deja au inceput sa se schimbe adevarurile de credinta si sa se incalce canoanele. Mai ales in vest. Au aparut tot felul de ciudatenii si in BO, cum este evolutionismul teist, ridicarea anatemei asupra monofizitilor, casatorii mixte etc..

Legat de catolici. Mergeti la sarbi si spunetile ce draguti sunt catolicii. In anii 90+, cand romano-catolicii sustineau sus si tare dialogul si prietenia dintre Biserica Ortodoxa si ei, fratii nostrii ortodocsi au fost prigoniti de catolici. Secolul 20 a fost o prigoana ptr. sarbi nu doar din partea comunistilor, ci si din partea catolicilor. Sa nu mai vorbim ce au facut in Transilvania(Inchizitia), Polonia, Grecia. Chiar nu cred ca romano-catolicii vor sa obtina pace si prietenie. Aici nu vorbesc neaparat de vecinul de la 3 care e catolic, ci de chestiunile care se petrec la nivel inalt. Istoria cred ca a aratat destul cam ce parere au romano-catolicii despre ortodocsi. (Nici calvinii nu au fost prea draguti. )

Inca o chestiune si termin. Miscarea ecumenista a inceput in sec 19, pornita de protestanti. A intrat si BO in hora in 1920. In aprox. 100 de ani daca ceilalti chiar vroiau sa se descopere Adevarul si sa traiasca in Biserica, s-ar fi miscat lucrurile pana acum. Insa, in loc sa vina ei la noi, am inceput sa facem noi compromisuri. Chiar am o carticica in engleza despre istoria miscarii ecumenismului, cum a inceput si de ce, si nu este vorba deloc despre unitate si aflarea Adevarului.

(ps. In Muntele Athos toti catolicii sunt botezati. Tin sa reamintesc ca nici macar in BO botezul prin stropire sau doar printr-o afundare nu este corect, chiar daca este facut in numele Sf.Treimi. Sa nu mai pomenim de casatoriile mixte.)

[Parascheva16]

În prealabil postat de catalin2

Din pacate nu cred ca se va ajunge la vreun consens sau macar intelegere. Ar fi putut fi macar un dialog amiabil, cum de multe ori am avut cu cateva persoane care sustin ceva diferit fata de ce cred eu (N.Priceputu, Iustin si altii), dar intotdeauna apare cam aceeasi persoana care te ataca daca nu accepti ce se propaga ca fiind ortodox.
S-a spus ca noi am crede toti acelasi lucru, atunci nu ar mai fi degeaba divergente. Avem si unele conceptii comune, dar si unele diferite. Eu scriu impotriva acelor conceptii, cum sa le si cred? Si catolicii au sa spunem 80% aceesi invatatura ca cea ortoodxa, Arie avea chiar peste 90%, spunea doar o invatatura diferita.
Subiectul topicului era despre faptul ca toate cultele sunt la fel si toti sunt crestini ca si ortodocsii, adica nicio legatura cu ecumenismul, nu stiu de ce au scris unii despre ecumenism. Daca sunt propagate conceptiile ecumeniste nu ar trebui sa scrie si cineva care sunt cele ortodoxe?
Am observat la unii ca asociaza ecumensimul cu un fel de amestecare a invataturii, dar asta tine mai mult de new-age decat de ecumensim. Sau cum numesc eu ecumenism radical, au fost putini pe forum care afirmau asta (Adriana3). Aceste gen de ecumenism este destul de putin raspandit in ortodoxie, este in primul rand vorba de conceptiile care spun ca ortodoxia e adevarata credinta, dar si celelate culte sunt la fel de bune, adica nu prea conteaza invatatura adevarata, nu conteaza Biserica, important e sa creada cineva in Hristos. Adica exact ce sustine topicul acesta si despre ceea ce scriu tot timpul.
Fiecare incearca sa marturiseasca ceea ce crede, de aceea aceste conceptii ecumensite sunt propovaduite ca si ortodoxe. Si daca eu sau altii spunem ca nu sunt incep sa fiu atacat sau ironizat.
Putem avea intelegere in orice domeniu, dar in privinta asta nu putem avea intelegere, pentru ca cei ce au conceptiile acestea cred ca sunt ortodoxe si vor ca si ceilalti sa le adopte. Cum asta nu se va intampla, consens nu are cum sa fie in aceasta privinta. Exista o singura solutie, ca toti sa marturiseasca invatatura ortodoxa, dar am vazut ca asta nu se poate, cei care au adoptat aceste conceptii nu vor sa renunte nicicum la ele si le vor propaga tot timpul.
Daca nimeni nu ar mai propaga ideile ecumeniste nu s-ar mai scrie despre ecumensim. la fel cum nu se scrie ceva despre arianism sau alte invataturi pe care nu le marturiseste nimeni pe forum. Macar sa avem discutii amiabile, chiar daca avem conceptii diferite, dar se pare ca Cezar nu va putea face asta si chiar Laura afirma ca cei ce nu sustin aceste conceptii gresite sunt limitati, au mintea stramba si sunt cel putin fundamentalisti (desi asta e ceva de bine). Eu o sa incerc sa scriu aceleasi lucruri pe care le-am scris si pana acum, atunci cand sunt afirmate invataturi gresite ca fiind ortodoxe.

Ce chestiune. Se doreste ca noi sa iubim pe toti si sa nu mai spunem ca iehovistii sunt eretici caci e lipsa de dragoste, dar nu avem dragoste si intelegere ptr. fratele ortodox.

O fi si Pr.Arsenie Papacioc cu "Singur Ortodoxia" limitat si fundamentalist.

Nu inteleg chestiunea asta de fundamantalist si alte etichete. Ortodoxia este doar una, are doar un Duh, nu 50. Ori esti crestin-ortodox ori nu esti. Etichetele astea sunt preluate tot de la protestanti, caci ei au grupulete: reformati, fundamentalisti, modernisti etc. Sau se bazeaza pe gandire modernista. Asa cum zic si homosexualii: daca nu esti de acord cu ei, pac esti homofob.
Canoanele nu sunt invechite si perimate. Canoanele sunt ale Bisericii si nu se invechesc canoanele asa cum nici Capul Bisericii, Hristos, nu se invecheste. In Biserica totul este nou.
*
Sa stii ca in vest ecumenismul este destul de extrem. Poate la noi nu este asa ptr. ca majoritari sunt ortodocsii, insa in spatiile unde ortodocsii sunt minoritari, gen SUA, ecumenismul este destul de extrem, mai ales in mass-media si in mentalitate. Sunt foarte relativisti.

Sigur, sunt de acord sa avem un dialog, sa discutam, sa fim prieteni, dar una e sa dialogezi cu scopul de ai aduce la credinta cea adevarata si eventulal ptr. a tine un echilibru, alta e sa faci compromisuri in Biserica de dragul falsei iubiri si sa marturisesti invataturi straine.

În prealabil postat de catalin2

Exista o singura solutie, ca toti sa marturiseasca invatatura ortodoxa, dar am vazut ca asta nu se poate, cei care au adoptat aceste conceptii nu vor sa renunte nicicum la ele si le vor propaga tot timpul.
Daca nimeni nu ar mai propaga ideile ecumeniste nu s-ar mai scrie despre ecumensim. la fel cum nu se scrie ceva despre arianism sau alte invataturi pe care nu le marturiseste nimeni pe forum.

Eu văd o diferență de abordare a creștinsmului, a vieții în Hristos. Pentru mine nu este atât de importantă lupta de idei pentru că viața în Hristos este mult mai mult de atât. Ortodoxia nu trebuie să fie o luptă pentru păstrarea unei concepții integre, nici (și aici nu mă refer la tine) să fie doar o expresie a conservatorismului în opoziție cu modernismul. Ea nu poate fi decât Calea care ne duce la Hristos.

Din cauza asta cred că mă situez nu pe o poziție contrară celei pe care o adopți, ci doar prefer ca discuțiile să se mute într-un alt plan; accentele pe care le pun în privința credinței sunt altele decât cele pe care le pui tu. MariS a ilustrat destul de bine în postarea de la povești cu tâlc diferențele. Poate nu-ți place povestea lui, însă esențial este că ucenicii care au căutat iubirea au căutat-o în aceleași cărți ca și cei care căutau adevărul. Nu este vorba de un iubirism prost, neluminat de dreaptă credință. Toți ortodocșii spun: și (dreaptă) credință, și iubire, în lumină. Un lucru, însă, cred că ne diferențiază: felul în care abordăm corectitudinea mărturisirii; în timp ce pentru unii exprimarea fără greș a învățăturii de credință este esențială, pentru alții (între care mă număr), „corectitudinea” ar fi o bună așezare duhovnicească, o inimă curată (și o minte luminată, totodată). Nu pot fi un creștin bun (deci corect) atâta vreme cât n-am scos păcatul din mine, iar ochii (minții și ai inimii) îmi sunt întunecați. Nu sunt un creștin bun dacă nu am o viață vie în Hristos, dacă nu trăiesc viața Lui.

Iar până nu cunosc mă curățesc, până nu dobândesc Viața, nici Adevărul nu-L voi cunoaște. De aceea nu țin neapărat să-L exprim, corect, înainte de a-L fi cunoscut în viul vieții mele.
Dacă Adevărul este Hristos, Îl vom putea, oare, exprima în formule dogmatice?
A nu se înțelege că resping dogma. Însă ea nu este decât dreptarul credinței, pe care putem sui ca o plantă spre Lumină.