![]() |
![]() |
|
#401
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Legat de Filioque teologia apuseană n-a încercat, pentru că nici nu putea, să prezinte purcederea Duhului decât numai ca însușire ipostatică sau ființială. Așa cum arată Sfântul Maxim: "existența celor ce sunt se contemplă fie în ființă, fie în ipostas. Căci ce altceva s-ar putea spune afară de acestea". Mai întâi, începând cu Augustin, s-a susținut că Sfântul Duh purcede din Tatăl și Fiul ca dintr-un singur principiu, purcederea fiind considerată însușire ființială. Răspunsul la o asemenea susținere este că însușirile ființiale sunt comune Persoanelor divine, iar dacă purcederea este văzută ca însușire ființială, care aparține numai Tatălui și Fiului, reiese că între Ei și Sfântul Duh va exista nu numai deosebire ipostatică ci și ființială, ceea ce implică diteismul. Dacă, cu toate acestea, se susține că între Tatăl, Fiul și Sfântul Duh există unitate ființială, o asemenea susținere contrazice atât unirea ființială, cât și pe cea ipostatică, iar dacă prin absurd s-ar accepta o asemenea unitate de ființă se introduce alături de ființa Treimii și o ființă a doimii, Tatăl-Fiul, din care purcede Sfântul Duh. Pe de altă parte prezentarea purcederii ca pe o însușire ființială, pentru că însușirile ființiale sunt comune Persoanelor divine, rezultă că oricare persoană divină purcede pe o altă persoană divină și că oricare persoană poate fi purceasă de celelalte două persoane sau de una din celelalte persoane, de exemplu Tatăl purcede din Fiul dar și din Sfântul Duh. Încercarea teologilor apuseni de a evita aceste erori prin prezentarea purcederii ca și însușire ipostatică n-a făcut decât să arate și mai clar că Filioque este o rătăcire de la credința adevărată. Purcederea Sfântului Duh este o însușire ipostatică însă prin Filioque se introduce în Sfânta Treime două principii Tatăl și Fiul. Sfântul Vasile cel Mare arată că prin introducerea a două principii se cade în diteism.Sfântul Duh având două cauze distincte va fi compus, iar fiind compus este străin de firea divină și se cade astfel în pnevmatomahism. Pentru a scăpa și de această acuză teologii apuseni, prezentând purcederea Sfântului Duh ca pe o însușire ipostatică, susțin că Sfântul Duh purcede din Tatăl și Fiul ca dintr-un singur principiu. Acest unic principiu (Tatăl-Fiul) duce la ideea că Ei au unitate ipostatică, dar pentru că unitatea ipostatică este numai a ființelor deosebite, într-un asemenea principiu ipostatic Ei nu mai apar ca ipostase distincte ci ca ființe deosebite ale aceluiași ipostas. Chiar dacă, prin absurd, s-ar accepta ideea unui asemenea principiu ipostatic (Tatăl-Fiul) din care să purceadă Sfântul Duh, o asemenea idee implică, din nou, diteismul. Aceasta pentru că Fiul și Sfântul Duh vor avea, deosebit, fiecare cauza Sa, reiese două cauze, două principii, cauza Fiului va fi Tatăl iar cauza Sfântului Duh va fi Tatăl-Fiul. Nu se poate spune că Fiul, în acest caz, are aceeași cauză ca și Sfântul Duh, iar dacă se susține că are aceeași cauză atunci Fiul își va fi propria cauză. Prezentarea, de către teologii apuseni, a purcederii Duhului de la Tatăl și Fiul atât ca însușire ființială cât și ipostatică nu face decât să amplifice eroarea. De exemplu purcederea Sfântului Duh de la Tatăl și Fiul considerată, fie și numai în parte una ființială, Îi disting ființial față de Sfântul Duh. Din cele de mai sus reiese că prezentarea purcederii Sfântului Duh ca însușire ființială sau ipostatică, nu oferă nici o cale de mijloc pentru susținerea lui Filioque ca dogmă, teologumenă sau părere teologică, Filioque fiind de fapt o erezie antitrinitară. După învățătura de credință ortodoxă, învățătura care s-a formulat mai ales în perioada sinoadelor ecumenice, în ideea Filioque se regăsește atât diteismul cât și pnevmatomahismul. sursa:http://www.mirem.ro/pdfuri/traian2.pdf |
#402
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu trebuie sa va raspund eu, ati dat citatul din Sf. Maxim care spune ca Duhul purcede doar din Tatal (numai, exclusiv, cum mai vreti dvs.). Mai spune ca si latinii credeau asa atunci, si spunand "si" nu faceau pe Fiul cauza a Duhului, ci se refereau la proienai, trimiterea in lume. Dar cred ca e deja a treia oara cand va scriu acelasi lucru. |
#403
|
||||
|
||||
![]()
Ma amuza catolicii care nici macar nu cunosc crezul ortodox, dar vorbesc ca noi am fi modificat crezul, in loc sa-l vada pe al lor, daca asa zisa explicitare nu l-a modificat.In crez se spune "de la Tatal purcede", atat! E adevar revelat? Da. Punct! Am modificat noi ceva? Nu!
Last edited by ioanna; 28.06.2012 at 13:54:40. |
#404
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#405
|
|||
|
|||
![]() Citat:
El spunea si ca Filioque ar fi teologumena, ca sa iasa un argument macar. Dar teologumena este "Parere, idee, judecata personala asupra unor puncte de credinta care nu sunt dogmatice". Deci teologumenele sunt pareri in afara dogmelor formulate, nu pot fi reinterpretari ale dogmelor odata stabilite. Iar la Sinodul II ecumenic s-a stabilit ca Duhul Sfant de la Tatal purcede, s-a definit odata si tot ce e modificat fata de crez e automat erezie. |
#406
|
||||
|
||||
![]()
In catehismul catolic lse spune:
"Tatăl, ca "început fără de început", este originea primară a Duhului Sfânt dar, totodată, ca Tată al Fiului unul-născut, El este împreună cu Acesta "Principiul unic de la care purcede Duhul Sfânt”. Unitatea ipostatica Tatal-Fiul este principiul Duhului, insa Fiul, ce-si are originea primara in Tatal, are ca principiu unic pe Tatal. Nu rezulta ca avem doua principii in dumnezeire? Ortodocsii marturisesc ca principiul cauzal se identifica cu autodeterminare ipostatica a Tatalui. Adriana avea dreptate cand a spus ca mergand pe logica Filoque, poti spune ca si Fiul e nascut din unitatea ipostatica Tatal-Duhul, doar nasterea si purcederea sunt simultane. Last edited by ioanna; 28.06.2012 at 14:19:10. |
#407
|
|||
|
|||
![]()
In ceea ce priveste nasterea Domnului din Sfanta Fecioara, din punct de vedere ortodox, ce semnificatie are faptul ca Sfanta Fecioara a fost umbrita de Duhul Sfant? Ar putea lasa loc ideii ca Fiul s-ar naste si din Duhul Sfant? Va rog sa nu va tulburati de intrebare ci sa-mi raspundeti calm cu explicatii ortodoxe.
Iar faptul ca Domnul a primit si El botezul cu Duh Sfant inainte sa isi inceapa viata misionara, ce semnificatie are in acest context al Trinitatii? Multumesc de raspunsuri! |
#408
|
||||
|
||||
![]()
Păi fă și tu diferența dintre Fiul omului și Fiul Tatălui.
Întruparea Lui ca om e una, Existența Lui ca Fiu ceresc e alta.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#409
|
||||
|
||||
![]() Citat:
http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=294 Duhul Sfant a fost singur in Fecioara, cand aceasta a zamislit pe Fiul lui Dumnezeu ca om? N-a fost singur. in acest caz ea ar fi zamislit un om despartit de Dumnezeu. Ci insusi Fiul lui Dumnezeu era din acest moment in ea, Duhul Sfant fiind nedespartit de El. Fiul lui Dumnezeu a fost nedespartit de firea Sa omeneasca din prima clipa a existentei ei, din clipa zamislirii. De aceea spune Simbolul despre El insusi ca “S-a intrupat”, adica Si-a alcatuit din Fecioara Maria firea omeneasca. Dar Duhul Sfant i-a dat putere Mariei sa-L primeasca pe Fiul lui Dumnezeu in ea, ca pe cel ce incepe sa-si alcatuiasca trupul din ea. Caci Dumnezeu lucreaza asupra oameni-lor totdeauna prin Duhul Sfant. Sf. Ioan Damaschin spune: "Duhul Sfant S-a pogorat peste ea… dandu-i puterea de a primi Dumnezeirea Cuvantului si puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea ipostatica si Puterea Prea inaltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, ca o samanta dumnezeiasca si Si-a alcatuit Lui-si din sangiurile ei trup insufletit " (Dogmatica, cartea III, cap. 2, trad. cit., p. 147). Last edited by ioanna; 28.06.2012 at 14:42:23. |
#410
|
|||
|
|||
![]() Citat:
![]() Serios acum, avand in vedere faptul ca toate postarile, de pe (evident!) pozitii ireconciliabile, atat pe acest subiect, cat si pe altele inrudite, sunt din start o goana nebuna in jurul cozii, propun inchiderea topicului. What the heck, mai interesant ar fi de vazut finetea diferentelor/nuantelor definitiei notiunii de erezie, la "noi" si la "voi". Caci multe pornesc de la actul numirii, unul din primele lucruri facute de protoparintii speciei... Da, stiu, atunci au facut doar taxonomie si sistematica biologica, la nivel empiric. Eu am extins, si ma refer la consecintele subtile ale definirii unor notiuni cruciale pentru spiritualitate. Vorbind foarte serios, acolo este raspunsul. Sau cea mai importanta parte a lui. In cum ne raportam la caramizile Templului. |
|