Sunt sfintii supraoameni ?

În prealabil postat de ioanna

Dar nu ai nevoie sa-ti dai tu seama, nu te intereseaza. Constientizarea "superioritatii" denota vanitate, nu sfintenie. Sfintii au fost oameni normali, cei din jur i-au perceput in mod diferit, pentru ca anormalitatea a devenit normalitate prin perpetuarea ei. Prin faptele lor ei s-au ridicat deasupra celorlalti; in acest sens ii putem numi supra-oameni, insa aceasta stare la care ei au ajuns e starea normala a sufletului.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++


Subscriu celor spuse de frati ta , Sfinti au ajuns la sfintenie la starea normala la care trebuie sa tindem sa ajungem toti . Atunci nu ar mai fi crize pe pamInt si foamete si rzboaei si ura si dujmanie.
Aunci cInd am ajunge toti la acea stare la care au ajuns Iubitori de Dumnezeu am trai fericiti nu neam gIndi ce vom mInca sau cu ce ne vom Imbraca sau ce sa fac mIine sa mai adun ceva averi sau sa Insel pe cineva aceste ginduri aduse in inima omului vine de la cel ce este Impotriva ca omul sa ajunga la adevarta cunoastere .
Slavit sa fie Domnul

Vedeti acestea sunt lucruri placute Lui Dumnezeu ca omul sa caute sa ajunga la starea de sfintenie , nu cearta nu desbinarea si nu mIndria care din pacate pe multi ne stapIneste ,
Iartane doamne Dumnezeul nostru si ne lumineaza calea ca pasim pe ea spre Imparatia cerurilor amin amin amin



[Daniel_7]

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos este Biserica sfinţilor şi a martirilor. Ea a fost întemeiată pe jertfa Domnului de pe Cruce, pe învăţătura Apostolilor şi pe sîngele a peste zece milioane de martiri. Biserica dintotdeauna a născut sfinţi, a fost slujită de sfinţi. Biserica şi astăzi cere sfinţi, păstori cît mai sfinţi şi credincioşi cu viaţă sfîntă.

Dintre aceştia facem parte şi noi. Dar ca fii ai lui Dumnezeu după har şi fii ai Bisericii luptătoare de pe pămînt, sîntem datori să fim "următori lui Hristos", să trăim duhovniceşte pe pămînt, să ne facem vrednici de Împărăţia Cerurilor.

Ca fii sufleteşti ai sfinţilor care ne-au născut în Hristos sîntem datori să le urmăm credinţa lor dreaptă, să le urmăm viaţa lor sfîntă, dragostea lor pentru Dumnezeu, rîvna lor pentru Evanghelie, evlavia lor pentru sfînta rugăciune. Nu ne putem mîntui, dacă nu imităm după putere viaţa sfinţilor. Adică smerenia cuvioşilor, bărbăţia mucenicilor, rugăciunea sihaştrilor, sfinţenia drepţilor, curajul şi statornicia în credinţă a înaintaşilor, răbdarea părinţilor care ne-au născut, blîndeţea mamelor care ne-au crescut.

Să rîvnim cu stăruinţă acestor mîntuitoare virtuţi creştine. Noi nu ne socotim sfinţi, dar trăim şi ne mîntuim în Biserica sfinţilor. Ei ne sînt părinţi, rugători, ajutători în necazuri şi modele de urmat. Să părăsim mîndria, răutatea şi necredinţa care ucid sufletul şi să cerem ajutorul tuturor sfinţilor din cer, în frunte cu Maica Domnului, pe care îi cinstim astăzi. Ei aveau totul curat şi sfînt: şi trupul, şi mintea, şi cuvîntul, şi simţurile, şi sufletul. De aceea făceau minuni, de aceea izgoneau diavolii, de aceea trupurile lor rămîn nestricate şi vindecă mulţi bolnavi.

Deci, să ne pocăim de păcate, să imităm pe sfinţi, să ducem viaţă curată şi să le cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: "Toţi Sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!"

Amin.

[gdf-fdc]

sa ma iertati daca v-am suparat.

[gdf-fdc]

În prealabil postat de Daniel_7

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos este Biserica sfinţilor şi a martirilor. Ea a fost întemeiată pe jertfa Domnului de pe Cruce, pe învăţătura Apostolilor şi pe sîngele a peste zece milioane de martiri. Biserica dintotdeauna a născut sfinţi, a fost slujită de sfinţi. Biserica şi astăzi cere sfinţi, păstori cît mai sfinţi şi credincioşi cu viaţă sfîntă.

Dintre aceştia facem parte şi noi. Dar ca fii ai lui Dumnezeu după har şi fii ai Bisericii luptătoare de pe pămînt, sîntem datori să fim "următori lui Hristos", să trăim duhovniceşte pe pămînt, să ne facem vrednici de Împărăţia Cerurilor.

Ca fii sufleteşti ai sfinţilor care ne-au născut în Hristos sîntem datori să le urmăm credinţa lor dreaptă, să le urmăm viaţa lor sfîntă, dragostea lor pentru Dumnezeu, rîvna lor pentru Evanghelie, evlavia lor pentru sfînta rugăciune. Nu ne putem mîntui, dacă nu imităm după putere viaţa sfinţilor. Adică smerenia cuvioşilor, bărbăţia mucenicilor, rugăciunea sihaştrilor, sfinţenia drepţilor, curajul şi statornicia în credinţă a înaintaşilor, răbdarea părinţilor care ne-au născut, blîndeţea mamelor care ne-au crescut.

Să rîvnim cu stăruinţă acestor mîntuitoare virtuţi creştine. Noi nu ne socotim sfinţi, dar trăim şi ne mîntuim în Biserica sfinţilor. Ei ne sînt părinţi, rugători, ajutători în necazuri şi modele de urmat. Să părăsim mîndria, răutatea şi necredinţa care ucid sufletul şi să cerem ajutorul tuturor sfinţilor din cer, în frunte cu Maica Domnului, pe care îi cinstim astăzi. Ei aveau totul curat şi sfînt: şi trupul, şi mintea, şi cuvîntul, şi simţurile, şi sufletul. De aceea făceau minuni, de aceea izgoneau diavolii, de aceea trupurile lor rămîn nestricate şi vindecă mulţi bolnavi.

Deci, să ne pocăim de păcate, să imităm pe sfinţi, să ducem viaţă curată şi să le cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: "Toţi Sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!"

Amin.

amin amin amin

[Azzuurra]

În prealabil postat de Daniel_7

Este sfintenia ceva de neatins pentru oamenii obisnuiti? Sau distanta dinre noi si un sfant este ca distanta dintre noi si Eminescu (de ex) ,un geniu care nu poate fi ajuns de ceilalti?

Mai este sfintenia un obiectiv pentru crestini,sau cautam doar mantuirea ?

Cred ca Sfintii au fost oameni normali dar care s-au straduit mai mult. Si cred ca aproape orice om ar fi avut potential de a ajunge sfant. Si sfintenia se capata prin viata traita sau prin moarte pentru Hristos(Sfintii Martiri, printre care au fost si mireni).

Nu cred ca se pune aceasta problema pentru un mirean(exceptie: martirii). Poate exista cazuri.... Dar in general au ajuns Sfinti cei care si-au dedicat viata Lui Hristos si oamenilor. Adica au renuntat la bogatie, la voia de sine, la placeri carnale, s-au rugat pentru toti, n-a existat manie in viata lor, s-au daca au fost ispititi, au idepartat ispita, au vrut doar binele, au facut si au gandit doar binele. Plus multa rugaciune si puritate sufleteasca. Sa zicem ca probabil si ei au fost ispititi cu vreun gand, dar imediat l-au alungat sau s-au rugat. Saracie, smerenie, puritate.

Mai exact, as crede ca un calugar(adica o persoana care a renuntat la lume) care munceste foarte mult cu el poate ajunge Sfant. Si Calugaria nu e nici ea hocus pocus, ai depus voturile monahale si gata, te-a schimbat Dumnezeu. Adica poate poate mai sunt oameni care ar crede asta(si eu m-am gandit), din contra, ispitele sunt mult mai mari, "lasa tu viata lumeasca si vino in manastire, sa vezi aici lupta cu ispitele". Esti la fel, numai ca incerci sa te gandesti doar la lucrurile importante, la Dumnezeu sau la mantuirea ta.

Nu cred ca Sfintenia este un obiectiv pentru crestini, nici nu are cum, daca vorbim de un mirean cu viata de familie, si nici pentru ceilalti n-ar trebui sa fie, ci toti ar trebui sa cautam mantuirea.

Adica cei care au ajuns Sfinti, nu si-au propus asta, si-au dorit mantuirea si sa fie cat mai aproape de Dumnezeu si sa-i fie pe plac.

Ma indoiesc ca cineva care si-ar propune sa fie Sfant ar ajunge. Unu, ca odata ce ti-ai propus, vine "haita" si-ti da o lupta, ca sa te smereasca bine ca sa mai visezi la incununare, si numai ideea de a dori sa ajungi Sfant, presupune recunoastere, ceea ce inseamna ca-ti doresti faima si lauda.

Sa zicem ca, am putea spune ca sfintenia ar putea deveni un obiectiv, cand te-ai referi sa ai o viata sfanta, pura, curata si sa-i fii placut Lui Dumnezeu, nu la obiectivul de a ajunge un Sfant.

http://www.youtube.com/watch?v=v0sopjzjrg8

În prealabil postat de gdf-fdc

sa ma iertati daca v-am suparat.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++

Bunul Dumnezeu sa ne ierte pe toti amin amin amin
Nui nimic de Iertat , eu asa am vazut si Inteleg ca fuaga de MIndrie este un dar si o virtute la cine o are si cultiva In adincul sufletului sau


Slavit sa fie domnul In veacul veacului amin

[Daniel_7]

În prealabil postat de Azzuurra

Cred ca Sfintii au fost oameni normali dar care s-au straduit mai mult. Si cred ca aproape orice om ar fi avut potential de a ajunge sfant. Si sfintenia se capata prin viata traita sau prin moarte pentru Hristos(Sfintii Martiri, printre care au fost si mireni).

Nu cred ca se pune aceasta problema pentru un mirean(exceptie: martirii). Poate exista cazuri.... Dar in general au ajuns Sfinti cei care si-au dedicat viata Lui Hristos si oamenilor. Adica au renuntat la bogatie, la voia de sine, la placeri carnale, s-au rugat pentru toti, n-a existat manie in viata lor, s-au daca au fost ispititi, au idepartat ispita, au vrut doar binele, au facut si au gandit doar binele. Plus multa rugaciune si puritate sufleteasca. Sa zicem ca probabil si ei au fost ispititi cu vreun gand, dar imediat l-au alungat sau s-au rugat. Saracie, smerenie, puritate.

Mai exact, as crede ca un calugar(adica o persoana care a renuntat la lume) care munceste foarte mult cu el poate ajunge Sfant. Si Calugaria nu e nici ea hocus pocus, ai depus voturile monahale si gata, te-a schimbat Dumnezeu. Adica poate poate mai sunt oameni care ar crede asta(si eu m-am gandit), din contra, ispitele sunt mult mai mari, "lasa tu viata lumeasca si vino in manastire, sa vezi aici lupta cu ispitele". Esti la fel, numai ca incerci sa te gandesti doar la lucrurile importante, la Dumnezeu sau la mantuirea ta.

Nu cred ca Sfintenia este un obiectiv pentru crestini, nici nu are cum, daca vorbim de un mirean cu viata de familie, si nici pentru ceilalti n-ar trebui sa fie, ci toti ar trebui sa cautam mantuirea.

Adica cei care au ajuns Sfinti, nu si-au propus asta, si-au dorit mantuirea si sa fie cat mai aproape de Dumnezeu si sa-i fie pe plac.

Ma indoiesc ca cineva care si-ar propune sa fie Sfant ar ajunge. Unu, ca odata ce ti-ai propus, vine "haita" si-ti da o lupta, ca sa te smereasca bine ca sa mai visezi la incununare, si numai ideea de a dori sa ajungi Sfant, presupune recunoastere, ceea ce inseamna ca-ti doresti faima si lauda.

Sa zicem ca, am putea spune ca sfintenia ar putea deveni un obiectiv, cand te-ai referi sa ai o viata sfanta, pura, curata si sa-i fii placut Lui Dumnezeu, nu la obiectivul de a ajunge un Sfant.

http://www.youtube.com/watch?v=v0sopjzjrg8

Daca Dumnezeu ne indeamna "Fiti Sfinti..." eu ce trebuie sa fac?! Sa spun : Nu Doamne eu sunt prea smerit ,eu nu vreau sa devin sfant,vreau sa fiu o leguma,un om obisnuit.Nu vreau sa fiu un crestin veritabil,vreau sa mai petrec,sa nu fac neaparat jertfe din viata mea,sa nu postesc excesiv,sa nu ma rog prea mult,sa ma duc la Biserica cand doresc si cand am timp,sa ma impartasesc o data pe an etc...

Sunt un om normal,sfintenia e pentru altii....

În prealabil postat de Azzuurra

Cred ca Sfintii au fost oameni normali dar care s-au straduit mai mult. Si cred ca aproape orice om ar fi avut potential de a ajunge sfant. Si sfintenia se capata prin viata traita sau prin moarte pentru Hristos(Sfintii Martiri, printre care au fost si mireni).

Nu cred ca se pune aceasta problema pentru un mirean(exceptie: martirii). Poate exista cazuri.... Dar in general au ajuns Sfinti cei care si-au dedicat viata Lui Hristos si oamenilor. Adica au renuntat la bogatie, la voia de sine, la placeri carnale, s-au rugat pentru toti, n-a existat manie in viata lor, s-au daca au fost ispititi, au idepartat ispita, au vrut doar binele, au facut si au gandit doar binele. Plus multa rugaciune si puritate sufleteasca. Sa zicem ca probabil si ei au fost ispititi cu vreun gand, dar imediat l-au alungat sau s-au rugat. Saracie, smerenie, puritate.

Mai exact, as crede ca un calugar(adica o persoana care a renuntat la lume) care munceste foarte mult cu el poate ajunge Sfant. Si Calugaria nu e nici ea hocus pocus, ai depus voturile monahale si gata, te-a schimbat Dumnezeu. Adica poate poate mai sunt oameni care ar crede asta(si eu m-am gandit), din contra, ispitele sunt mult mai mari, "lasa tu viata lumeasca si vino in manastire, sa vezi aici lupta cu ispitele". Esti la fel, numai ca incerci sa te gandesti doar la lucrurile importante, la Dumnezeu sau la mantuirea ta.

Nu cred ca Sfintenia este un obiectiv pentru crestini, nici nu are cum, daca vorbim de un mirean cu viata de familie, si nici pentru ceilalti n-ar trebui sa fie, ci toti ar trebui sa cautam mantuirea.

Adica cei care au ajuns Sfinti, nu si-au propus asta, si-au dorit mantuirea si sa fie cat mai aproape de Dumnezeu si sa-i fie pe plac.

Ma indoiesc ca cineva care si-ar propune sa fie Sfant ar ajunge. Unu, ca odata ce ti-ai propus, vine "haita" si-ti da o lupta, ca sa te smereasca bine ca sa mai visezi la incununare, si numai ideea de a dori sa ajungi Sfant, presupune recunoastere, ceea ce inseamna ca-ti doresti faima si lauda.

Sa zicem ca, am putea spune ca sfintenia ar putea deveni un obiectiv, cand te-ai referi sa ai o viata sfanta, pura, curata si sa-i fii placut Lui Dumnezeu, nu la obiectivul de a ajunge un Sfant.

http://www.youtube.com/watch?v=v0sopjzjrg8

Ne putem sfinti si in viata de familie. Femeia se sfinteste prin nasterea de prunci si prin educarea in credinta crestina. Avem multe astfel de simple femei. Avem si barbati sfinti care au trait in mijlocul lumii:

,,3. Dar Sfântul Antonie, după cum am spus, avea război de la cel viclean. Odată, într-un moment de ispită, satana i-a spus: „Antonie, altul ca tine nu există. Eşti cel mai sfânt de pe pământ…”. Periculos gândul mândriei. Marele Antonie l-a izgonit. Însă a auzit atunci şi un alt glas de la Dumnezeu:



- Vrei să vezi cine este cel mai sfânt? Mergi jos în Alexandria (marea cetate în bogăţie şi stricăciune), şi acolo îl vei afla.



Coboară în Alexandria. Şi după ce a trecut de centru şi de părţile mărginaşe ajunge la un subsol. „Aici” – i-a spus îngerul Domnului – „locuieşte cel mai sfânt om din lume”. Când a intrat a văzut un cizmar.





– Tu ce faci?, îl întreabă. Cum vieţuieşti?



- Mă trezesc dimineaţa şi îmi fac cruce. Îmi chem femeia şi copiii, facem rugăciune şi citim Evanghelia. Apoi vin aici la cizmărie şi muncesc. Din tot ce scot, dau şi la unul mai sărac. Plâng pentru păcatele mele şi cer mila lui Dumnezeu.



- Nu faci nimic altceva?



- Nimic altceva.



Şi s-a minunat Marele Antonie.



Poţi să te duci în Sfântul Munte şi să pustniceşti într-o peşteră, şi totuşi să te duci în iad. Şi se poate să rămâi în cel mai stricat oraş (cea mai stricată societate) şi să trăieşti nu numai cu înţelepciune, ci şi în feciorie.''

Sursa: CALEA SPRE HRISTOS: Sfântul Antonie cel Mare

[moldoveanu]

Mie imi trezeste un respect imens martirul/mucenicul. Am respect si pt ceilalti sfinti dar acestea, martirii, par cu totul de neatins. Mi s-a inamplat sa am cate vre-o interventie stomatologica si din cauza inflamatiei sa nu-si faca anestezicul efectul. Si chiar si doar atata durere m-a ingrozit. Si medicul lucra incet-incet, cu grija, incercand sa faca ce avea de facut.
Nu prea cred ca as rezista la o durere adevarata. Din acest punct de vedere putem considera ca sfintii sunt supra-oameni. Cred ca acel har le da puteri la care noi nu putem visa. Pe de o parte sunt cu trupul pe pamant si pe de alta parte nu mai sunt.