Despre judecarea aproapelui

[camy_d]

În prealabil postat de Marius22

Mi s-a parut revelatoare aceasta intamplare din viata parintelui Porfirie din Grecia, in care se arata pana unde poate merge nejudecarea aproapelui.

In timp ce sfintea casele credinciosilor de Boboteaza, a intrat pe o strada pe care nu mai fusese niciodata. La un moment dat parintele vede o poarta metalica si intra pe ea cantand "In Iordan botezandu-Te Tu Doamne...". Ajunge intr-un loc mai ferit "de ochii lumii", ce s-a dovedit insa a fi un bordel. Imediat ce a fost auzit, o femeie ii iese in intampinare si il roaga sa paraseasca locul pentru ca nu se cuvine ca persoanele aflate in locuinta sa sarute Sfanta Cruce. A spus ca dupa ce se va inchina ea, parintele sa plece.

Dandu-si seama din primul moment de context, parintele a raspuns ca nu poate pleca. Mai mult decat atat, a marturisit ca nu suntem noi in masura sa stabilim cine este sau nu vrednic sa se inchine Sfintei Cruci. A insistat ca femeile sa vina si sa se inchine, considerand ca ele au mai mare nevoie de acest lucru. Dupa ce s-au inchinat le-a spus urmatorul cuvant: "Copiii mei, La multi ani!" Dumnezeu ne iubeste pe toti. El este foarte bun si "da ploaie si peste cei drepti si peste cei nedrepti". El este Tatal tuturor si poarta de grija
fiecaruia. Trebuie sa-L iubiti, si atunci veti vedea cat de fericite veti fi."

S-au uitat la el mirate insa ceva parca le-a luat, macar pentru o clipa, o povara de pe suflet. In incheiere, parintele le-a spus: "Sunt bucuros ca Dumnezeu a randuit sa ajung astazi aici pentru a va binecuvanta. La multi ani! "

Minunată întâmplare.

[George.m]

"Nu trebuie sa ne cutremuram, sa ne miram si sa ne uimim cu mintea de faptul ca Dumnezeu si Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului? Ca zice Fiul: Nu judecati ca sa nu fiti judecati, nu osanditi ca sa nu fiti osanditi (Matei 7,1; Luca 6,37). Iar Apostolul la fel: Nu judecati ceva inainte de vreme, pan' ce nu va veni Domnul (1 Corinteni 4,5); si: Cu judecata cu care judeci pe altul, te judeci si pe tine insuti (Romani 2,1).

Dar oamenii, lasand grija de a-si plange pacatele lor, au luat judecata de la Fiul si se judeca, si se osandesc unii pe altii, de pare ca ar fi fara de pacat. Cerul s-a uimit de aceasta si faptura s-a cutremurat (Ieremia 2,12). Ei insa nu se rusineaza, ca niste nesimtiti" (Sfantul Maxim Marturisitorul).

[sultana]

Este adevarat ca nu trebuie sa ne judecam aproapele,caci tot asa vom fi si noi judecati.Dar cati dintre noi pot respecta intru totul aceata porunca,eu una imi recunosc pacatul,cu sau fara voia mea.
Insa am o mare nelamurire,ce diferenta este intre a judeca pe cineva si a nu-i intelege comportamentul?Este sau nu acelasi lucru?
Astept raspunsuri cu mare nerabdare.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sultana

Insa am o mare nelamurire,ce diferenta este intre a judeca pe cineva si a nu-i intelege comportamentul?Este sau nu acelasi lucru?

Desigur că nu este acelaşi lucru.

A nu judeca înseamnă a ne recunoaşte incapacitatea în a şti cu certitudine dacă cineva este în stare de graţie sau în stare căzută. Numai Dumnezeu, care cunoaşte inimile în mod perfect, are acestă capacitate. Nu ne este dat nouă a o avea.

A nu înţelege comportamentul decurge din faptul că reacţiile oamenilor sunt iraţionale. Nici noi nu facem excepţie. De exemplu, fiind noi creştini convinşi, bineştiind că după moarte vine judecata şi că drepţii şi păcătoşii vor avea o soartă cât se poate de diferită, este complet iraţional să mai facem, după convertirea noastră, chiar şi un singur păcat care l-ar putea supăra pe Domnul. Varianta perfect logică ar fi mai degrabă să ne tăiem o mână decât să păcătuim. Şi totuşi, noi păcătuim. Nu e nimic logic aici. Comportamentul nostru este de neînţeles.

[Marius22]

Judecarea aproapelui este o lucrare a mandriei. Ce bine ar fi ca ea sa insemne pentru noi zdrobire a inimii si rugaciune, dar ea nu reprezinta decat prilej de sminteala si barfa.

Cand judecam nu ne privim semenul in ochi, de la acelasi nivel, ci privim numai spre pacatele sale, aflandu-ne pe "piedestalul" parerii de sine. Altfel spus, cand ii judecam pe semeni nu stam "cu picioarele pe pamant", ci undeva, mai jos sau mai sus, pe "treptele mandriei".

[Sara I]

Din cat am inteles eu, sunt doua feluri de judecata...una este a firii cazute,roada mandriei serpesti ,cu care omul s-a otravit cand a ales sa sa asculte de diavolul... in care eu te judec pe tine, si automat ma consider mai bun ca tine..superior....ceva de genul...vai..cum poate cutare sa faca acest lucru...sau sa fie asa, ca eu niciodata nu as face..si eu nu as putea fi..asa rau....eu sunt un bun crestin...merg la biserica...postesc...fac milostenie...pilda cu vamesul si fariseul...si este o judecata a firii cazute...pentru ca se bazeaza pe comparatia dintre mine si tine, care imi esti aproape...si eu, uitind ca noi doi suntem frati, suntem la fel...si caderea ta e si a mea...si ridicarea ta e si a mea...si ca avem acelasi Tata... ma fac(din orbirea si nebunia mintii mele) judecator al tau..inaltandu-ma pe mine deasupra ta...si cautand sa fur locul lui Hristos, singurul Drept Judecator al fiecarui om...si...cand eu fac aceasta..(Doamne, miluieste-ne si nu ne lasa in nebunia noastra...)..ma scot singur de la harul lui Dumnezeu...care miluieste doar pe cei smeriti...si se departeaza de la cei trufasi...zicea Maica Siluana odata...cand stai si-ti judeci aproapele...si te tot miri si barfesti si cu altii...cum a putut face/zice..asa ceva...atunci pronia lui Dumnezeu va avea grija sa-ti arate cum...caci te vei trezi tu insuti in aceeasi situatie cu aproapele tau...si atunci e atunci...si ca judecata aproapelui e ca si cum ai zice lui Dumnezeu..."Doamne...fratele asta al meu nu prea se descurca...ia da-mi mie o povara ca a lui...si o sa-i arat eu cum trebuie facut...si...Dumnezeu zice...bine..o sa fac precum ai zis..."

Zicea un parinte...ca orice rau si pacat face aproapele meu...exact acelasi potential de rau este si in mine...si poate cu mult mai mare...si daca inca nu s-a manifestat...e numai mila si harul Duhului Sfant...care s-a indurat de mine...dar cine stie cum as reactiona eu daca as avea parte de incercarile lui...de trecutul lui...de situatiile lui de viata...

Este radacina rea, foarte rea si amara...si fie ca harul Duhului Sfant sa ne miluiasca s-o ardem in noi...prin adevarata pocainta...

Acuma...apostolul Pavel ne invata ca exista lucruri pe care noi trebuie sa le judecam...dar se refera la o judecata duhovniceasca...cum ar fi...sa ne judecam(incercam) prin noi insine daca suntem in credinta..adevarata credinta...cea mantuitoare...si fie ca lumina si harul Duhului Sfant sa lucreze aceasta in noi...si apoi...nu doar apostolul Pavel...dar toti ceilalti in epistolele lor, inclusiv Domnul in Evanghelii... ne mai indeamna, si ne poruncesc...la a judeca eresurile/prorociile mincinoase/rastalmacirea invataturilor..a ne pazi de ele si a le lepada de la noi......"Ma mir ca asa degraba treceti de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos.. la alta Evanghelie....Nu este alta, decat ca sunt unii care va tulbura si voiesc sa schimbe Evanghelia lui Hristos.Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o - sa fie anatema!"(Ep.Galateni1:6-9)

Sa ne rugam Mantuitorului...cu toata puterea..sa ne miluiasca... ca sa intram si sa ramanem pana la capat in Adevar...in credinta data sfintilor odata pentru totdeauna..si pentru aceasta noi suntem datori a cerceta..a cauta..a ne ruga...a vedea...din Scripturi...din invataturile Bisericii...din scrierile parintilor traitori..din trairile zilnice ale vietii noastre...din partasiile noastre duhovnicesti...din pelerinajele noastre...CARE ESTE ADEVARATA CREDINTA SI DE A RAMANE IN EA. Si aceasta nu e cu putinta a fi judecata/inteleasa/insusita/pastrata, decat numai si numai prin harul Duhului Sfant...care Singur este Duhul Adevarului...si datatorul dreptei intelegeri.
Parinti vazatori cu duhul ne spun ca mare intuneric se va abate peste lumea intreaga in vremurile ce vor veni...puzderii de inselaciuni, semne mincinoase, eresuri,hristosi mincinosi...care...de va fi cu putinta...vor cauta sa insele si pe cei alesi...ai lui Dumnezeu...

Sa ne pregatim, prin mila lui Dumnezeu...pentru vremurile ce ne stau inainte...si sa ne ajute bunul Dumnezeu sa nu ne pierdem vremea....cu a ne judeca aproapele...sau altele...ci a ramane de veghe...cu lampa aprinsa...ca fecioarele cele intelepte..

Miluieste-ne pe noi, Sfinte Dumnezeule...si pe toata lumea ta...

Cu mîndria şerpească se întinează majoritatea chiar şi aici cînd se pretind *majori* deşi Doamne strîmt le mai e exact buzunarul acelei iubiri pe care şi-o doresc creştinească...Te judecă mereu, se cred teribil de deştepţi cînd dacă ar fi realişti şi-ar numa loruşi talanţii fiind surprinşi de cum i-au risipit prin vreme...Cînd apare acel direct ori indirect (eşti mai sau şi mai) e absolut limpede cîta trufie au în ei pretinşii creştini ....De aceea probabil prin lume se aud mult prea multe sîsîieli...iar şerpi si şerpoaice...din plin!

[Sara I]

Misteria...:-))

Io zic ca daca un om e rau cu mine...fie ma barfeste...sau ma judeca...sau ma dispretuieste...sau ma prejudiciaza intr-un fel...okay...admit ca eu pot fi afectata, suparata, ofensata, ranita, tradata, dezamagita(la cei maturi duhovniceste cred ca nu li aplica, ca ei nu mai iau in seama cum sunt tratati de ceilalti, ei au ajuns sa iubeasca neconditionat)....dar...adevarul este ca eu sunt numai o victima colaterala....(in cazul in care sunt)...si adevarata victima e cel care imi face acea nedreptate...sau orice...rau...pentru ca acesta este principiul valid.."cine pacatuieste..isi raneste si vatama propriul suflet". Deci, daca cineva este rau...viclean...trufas...judeca..sau face rau altora..e ca si cum si-ar turna cianura pe fata...el singur(decat ca si-o toarna in suflet...Doamne, ai mila de noi)...si este spre uriasul sau deficit...Hristos...cand murea pe cruce...si a strigat..."Iarta-i, Tata...ca nu stiu ce fac"...a prezentat foate clar si concret o realitate...mai bine zis Realitatea...asa cum e. Un om...cand e rau...cu altul...nu stie ce face...si desi in lumea noastra, care oricum e cu capul in jos...cel rau pare ca are avantaj...in realitate...in Adevar...este marele perdant...
Crestinii, cei reali...sau practicanti...si-au dat seama de asta, de aceea ei nu lupta cu altii...nu vor sa demonstreze..nici sa epateze...nici sa se disculpe sau sa apara in vreo lumina pozitiva...nu le arde lor de astea...ei vor sa lupte cu pacatul...cu inclinatia lor de-a fi rai..de-a practica raul...tocmai ca vor sa-si curete sufletul de cianura de care vorbeam....de aceea, surioara...nu conteaza cum sunt sau ce fac altii...ei sunt robii lui Hristos...ca si noi...si raspundem fiecare in fata Lui...pentru ca sunt in viata asta o gramada de circumstante pe care noi nu le putem controla...cum ar fi si modul in care altii se comporta..sau cum ne trateaza...dar reactia si raspunsul nostru...prin indurarea lui Dumnezeu...stau in puterea noastra...si..asta conteaza pana la urma...caci nici oamenii, nici diavolii..nici circumstantele...nici nimic din lumea asta sau cealalta...nu poate condamna un om la iad...decat..alegerile proprii

Si aici, pe site...suntem multi...si de multe feluri...insa eu ma bucur pentru fiecare om care acceseaza sau scrie..pentru ca un om care vrea cu adevarat sa se apropie de Dumnezeu..sa-L caute...sa-L inteleaga...sa-L cunoasca..sa-L iubeasca...si sa mearga pe Calea Lui..cum stie, cum poate..cat poate...are din partea mea..un real si profund respect.

[Iulita]

În prealabil postat de George.m

Cel ce-si judeca aproapele, opreste revarsarea harului divin in inima sa. Gheron Iosif spunea ca "Hristos nu-ti cere nimic mai mult pentru ca sa-ti dea darurile Sale cele sfinte, decat sa recunosti ca tot ceea ce este bun este al Lui. Si sa-l compatimesti pe cel ce nu are.

Sa nu-l judeci pentru faptul ca nu are: ca este pacatos, viclean, guraliv, hot, desfranat, pervers sau mincinos. Daca dobandesti aceasta cunostinta n-ai sa mai judeci niciodata pe nimeni, chiar daca ai sa-l vezi ca pacatuieste de moarte, deoarece ai sa spui imediat:

Hristoase, nu are harul Tau, de aceea pacatuieste. Daca pleci si de la mine, si eu voi savarsi fapte si mai rele. Daca nu cad, nu cad pentru ca ma tii Tu. Atata vede fratele, atata face. Este orb. Cum vrei sa vada fara ochi? Este sarac. Cum sa-i ceri sa fie bogat? Da-i Tu bogatie ca sa aiba, da-i ochi ca sa vada."

Cuvinte intelepte! Foarte adevarat! Sa ne dea Domnul aceasta cunostinta, ca sa fim placuti Lui.

În prealabil postat de Sara I

Misteria...:-))

Io zic ca daca un om e rau cu mine...fie ma barfeste...sau ma judeca...sau ma dispretuieste...sau ma prejudiciaza intr-un fel...okay...admit ca eu pot fi afectata, suparata, ofensata, ranita, tradata, dezamagita(la cei maturi duhovniceste cred ca nu li aplica, ca ei nu mai iau in seama cum sunt tratati de ceilalti, ei au ajuns sa iubeasca neconditionat)....dar...adevarul este ca eu sunt numai o victima colaterala....(in cazul in care sunt)...si adevarata victima e cel care imi face acea nedreptate...sau orice...rau...pentru ca acesta este principiul valid.."cine pacatuieste..isi raneste si vatama propriul suflet". Deci, daca cineva este rau...viclean...trufas...judeca..sau face rau altora..e ca si cum si-ar turna cianura pe fata...el singur(decat ca si-o toarna in suflet...Doamne, ai mila de noi)...si este spre uriasul sau deficit...Hristos...cand murea pe cruce...si a strigat..."Iarta-i, Tata...ca nu stiu ce fac"...a prezentat foate clar si concret o realitate...mai bine zis Realitatea...asa cum e. Un om...cand e rau...cu altul...nu stie ce face...si desi in lumea noastra, care oricum e cu capul in jos...cel rau pare ca are avantaj...in realitate...in Adevar...este marele perdant...
Crestinii, cei reali...sau practicanti...si-au dat seama de asta, de aceea ei nu lupta cu altii...nu vor sa demonstreze..nici sa epateze...nici sa se disculpe sau sa apara in vreo lumina pozitiva...nu le arde lor de astea...ei vor sa lupte cu pacatul...cu inclinatia lor de-a fi rai..de-a practica raul...tocmai ca vor sa-si curete sufletul de cianura de care vorbeam....de aceea, surioara...nu conteaza cum sunt sau ce fac altii...ei sunt robii lui Hristos...ca si noi...si raspundem fiecare in fata Lui...pentru ca sunt in viata asta o gramada de circumstante pe care noi nu le putem controla...cum ar fi si modul in care altii se comporta..sau cum ne trateaza...dar reactia si raspunsul nostru...prin indurarea lui Dumnezeu...stau in puterea noastra...si..asta conteaza pana la urma...caci nici oamenii, nici diavolii..nici circumstantele...nici nimic din lumea asta sau cealalta...nu poate condamna un om la iad...decat..alegerile proprii

Si aici, pe site...suntem multi...si de multe feluri...insa eu ma bucur pentru fiecare om care acceseaza sau scrie..pentru ca un om care vrea cu adevarat sa se apropie de Dumnezeu..sa-L caute...sa-L inteleaga...sa-L cunoasca..sa-L iubeasca...si sa mearga pe Calea Lui..cum stie, cum poate..cat poate...are din partea mea..un real si profund respect.

Sa iti spun ceva....ADEVARATII CRESTINI nu au un comportament precum unii care tipand "multa iubire" de fapt sunt viermi rosi de morbul neputintei de a ingenunchea limitarii suflete care "zboara" mult mai sus decat nasul lor.....Eu nu ii judec ci doar ii ignor !