Dati-mi un sfat, va rog

[AlinB]

În prealabil postat de vintage

No, acuma, eu chiar ma simt vinovata! Nu in ceea ce priveste cazul de fata, ci in general.
De ce zic asta? pentru ca eu sunt adepta duhului blandetii. Un fel de "miau, miau".
Zic ce am de zis, critic si imi arat dezaprobarea in termeni miorlaiti, cumva... De ex cu baiatul meu cel lenes: " baiatul mamei, hai, te rog, pune-ti sosetele in cosul cu rufe murdare. Nu le mai lasa imprastiate, dragul mamei, ca imi dai de lucru si apoi este urat in camera ta. Nu-i frumos, fii mai responsabil, etc, etc... de genul asta" (... si le iau eu, pana la urma...) Drept sa va spun, acest fel nu prea da rezultate mereu dar are un oarecare efect: nu-i scandal in casa, nu e cearta si nu suntem imbufnati.

Sa stii ca functioneaza si asa.
Dragul mamii, baiatul mamii vine totusi intr-o zi si zice "mami vreau aia".
Si atunci mami tot cu duhul blandetii: "ia sa vedem puiule, asta ai facut, aia ai facut, cealalta ai rezolvat-o? pai nu? pai nu se poate puiule vezi tu, hai sa mai lasam sa treaca o saptamana sa vedem cum te descurci la capitolele astea si vii la mami si ceri din nou".
Vezi, se poate si asa. :)

N.B. Trebuie inceput cat mai devreme ca mai tarziu o considera taiere abuziva din drepturi :)

Si acum, serios: Spuneti bine ce spuneti si va aprob cu tot sufletul (desi stiu ca nu aveti nevoie de vreo aprobare) dar stiti ca vorba dulce mult aduce si severitatea in abordarea pacatosului il poate duce la deznadejde.

De la caz la caz, si una si alta is bune, secretul e cum le combini.

Sigur ca Parinii cei imbunatatiti duhovniceste aveau aceasta metoda de indreptare pentru ca ei isi obtinusera dreptul sa certe si sa spuna drep in fata grozavia pacatului, sa-l mustre pe pacatos si sa-i dea povete cu o oarecare severitate. Dar eu, eu cum sa fac asa ca ei? Eu insami sunt plina de pacate si pacatosul pe care-l cert stiind asta nu se sminteste?

Ba da, se poate sminti in multe feluri.

Un preot fumator de exemplu nu va fi niciodata convingator in a mustra pe cineva de pacatul fumatului, orice vorbe ar zice, respectivul stie una si buna: "si parintele fumeaza". Si cine ii poate spune ca nu-i asa?

Adevaratii oameni induhovniciti, care mustrau cu toata fermitatea erau ei insisi exemple si nu puteai carti, si duhul tau nu putea decat sa se plece in fata duhului lor.

Unul care este insisi plin de pacate si incearca sa mustre de aceleasi pacate cu altul folosind vorbe si discursuri mestesugite n-are putere de convingere desi ceea ce spune este poate logic corect, oratoric impecabil, etc.

În prealabil postat de zaharia_2009

Drept este ca duhovnicii , ca si noi oamenii (dar si ei , tot oameni sunt) sunt diferiti , in functie de caracterul lor , mai dirz sau mai moale dar indiferent de ,,taria" lor ei au comportamentul si priceperea adecvat gravitatii faptelor pe care le iau in discutie .
Asadar exista oameni , si duhovnici, mai moi dar si mai dirji iar pe linga fiecare din acestia isi gaseste alinarea , rezolvarea sau tratamentul niste pacatosi tot asemenea duhovnicilor : pe linga cei dirji sau de cei dirji se vor folosi mult cei cu caracatere tari , cei ce simt nevoia sa fie bine condusi, cu mina ferma , drept, adevarat si fara greseala , cei care o pot rupe dintr-o data cu pacatul , cei care constientizeaza usor grozavia in care se afla si vor cu adevarat si f. acut sa se schimbe, cei care nu o mai dau la intors sau cei care nu vor sa mai amina mintuirea lor .
Pe linga duhovnicii moi , sau fratii moi se aciuiesc sau se folosesc persoanele mai moi, care recad iar in acelesi pacate, care se rup greu de trecutul lor, care desi isi constientizeaza starea si situatia nu se mobilizeaza complet si lesne , cei mai miau-miau, mai pis-pis, care sunt sensibili la amor si la prietesuguri veroase, in general oamenii mai putin de forta , hotarire si actiune , cei ,,mai lasa-ma sa te las" , etc .

Dar asta nu insemneaza ca noi trebuie sa intelegem gresit realitatea lucrurilor si sensul vietii .
Pai daca tu sora vintage , tu din libera ta alegere , vi si imi povestesti mie sufletul tau ca sa te descarci sau chiar mai mult, atit esti de incurcata in pacate incit ma si intrebi cite ceva sau in forma extrema chiar astepti sfat de la mine ca de aceea mi-ai si povestit cu gurita ta , iar eu ma prind cu sufletul si cugetul meu si te ascult si uzez de cunostintele mele (teoretice si practice) si voiesc sa te ajut pt. ca asa voiesc eu dar si pt. ca am obligatia poruncilor bisericesti (de a invata pe cel ce nu stie si pe cel ce pacatuieste, s.a.m.d.) pai atunci te intreb eu pe tine sora , te mai intereseaza ce pacate am eu ? De ce te intereseaza acum si nu te-a interesat de la inceput , mai inainate sa imi ceri pareri ?
Vrei sa facem concurs de pacate sa vezi ale cui sunt mai mari sau vrei un sfat de la mine ??? Ce voiesti de fapt ???
Ia gindeste-te bine ce vrei de la mine ????
Eu am venit la tine sau tu la mine ?

Ia sa ne gindim , cind mergem la celalalt doctor , adica la medicul de trup, ca avem hipertensiune arteriala, sa zicem ca exemplu , deci vin la tine doctore, te apelez, te rog sa ma examinezi , te rog sa ma investighezi, te rog sa imi dai tratament si la urma urmei ce ma apuc eu sa fac ? In loc sa multumesc pt. supunerea ta la rugamintea mea eu sa incep sa zic : mai, eu unul din medicamentele prescrise nu pot sa le iau pt. ca tu esti mai nervos ca mine , mai nepoliticos, mai coleric si asta ma deranjeaza, esti un pacatos! Mai doctore, nici al doilea medicament prescris nu il pot lua deoarece tu esti curvar iar eu numai fumator si asta nu imi place, esti iarasi mai pacatos ca mine ! Nici al treilea medicament nu il pot lua deoarece tu esti mai mindru ca mine iar eu sunt mai ales ahtiat dupa bani si deci nu ne putem compara !

Face cineva asa ? Nu , si nici nu cred ca un om cu scaun la cap ar face asa ceva ! Atunci cind te hotarasti sa te destainui si pe deasupra sa mai si astepti un sfat ... atunci un om cu frica lui Dumnezeu nu isi mai pune oricefel de intrebare !
Desigur ca ispititorul lucreaza tare greu si voieste sa te tina legata de pacatele tale bintuidu-ti mintea cu tot felul de ginduri numa-numa sa nu iesi din ele, sa te tie tot legat de ele

Asadar, dupa cum vedem , sunt lucruri care tin de prieteni (adica in general de cei carora hotarasti singur sa li te destainui sau sa te plingi) dar si lucruri care tin de tine . Daca nu ne pastram luciditatea si discernamintul atunci suntem intr-o stare si mai rea decit cea a pacatelor trupesti ! Si nu glumesc cind spun acestea !
De ce ? Pt. ca Sf. Grigorie Pala , intrebat fiind care este cea mai mare virtute a ortodoxului acesta a raspuns : iubirea aproapelui este o mare virtute dar si o mare porunca hristica , ceva f. inalt ; credinta tare in Hristos Dumnezeul nostru este iarasi o virtute grozav de mare si se cistiga greu ... dar puterea discernamintului este cea mai mare virtute . Sa sti , sa ai puterea sa sti in orice clipa ce este de-a dreapta si ce este de-a stinga intr-o lume atit de vicleana , este una din cele mai mari virtuti !

Iata cum vad eu lucrurile !

NB : acest raspuns nu are nimic de-a face cu sora vintage in mod direct , deci nu este un afront si nici o invitatie la polemica ci este doar o pozitie ipotetica dar cu interpretari reale in mijlocul careia am pus-o pe sora vintage in locul initiatoarei acestui topic , deoarece sora vintage m-a invitat la dialog mai mult ca initiastoarea discutiilor !
Nu este deci nici un repros pt. nici una ci o simpla precizare

Imi face placere ca-mi spuneti « sora », asa ca ma voi adresa dvs. cu « frate », daca-mi permiteti.

In primul rand raspund la NB : am inteles corect sensul raspunsului dumneavoastra, nu va faceti probleme din pricina mea, n-o iau ca pe un afront, dimpotriva ! Si departe de a parea o invitatie la polemica.
Mi-as dori nespus un dialog pe acest fel de teme, le-as zice de morala crestina, sau educatie ortodoxa. Dar poate vom face asta pe un thread special deschis.

Imi va fi greu sa redau in scris tot ce gandesc... Cele scrise de dvs. mi-au rasturnat, intr-un fel, modul de gandire asupra subiectului de fata.
Da, eu am fost adepta tipului « miau-miau » de corectare a celui aflat in greseala. Sfaturile pe care le-am dat celor care mi le cereau direct au fost mereu prudente adica « cu manusi » sa nu ranesc omul, sa nu-l necajesc mai tare decat era. Am facut asta, nu din neiubire fata de aproapele ci mai mult pentru ca, in general, cei care cer o parere se asteapta sa le spui ce vor ei sa auda, ceva ce ei au deja in gand. De ex : cel ce se simte vinovat de o fapta dar nu e sigur de gravitatea ei, cere o parere cu speranta, siguranta chiar, ca i se va confirma ceea ce-si doreste. No, eu, in cazul acesta, stiind asta, incep cu miau-miau-ul : « pai, vezi tu, nu-i bine, fa cumva si repara, sti, e pacat, hai, ca poti, incearca macar, cat de cat... fa cumva.... etc. ». Seamana cu medicamentul amar acoperit cu zahar si inghitit repede, asa cum imi dadea mama piramidonul cand eram mica...
Sau eu, am asa, o pata pe constiinta si cer o parere, un sfat. Apoi, sigur nu ma astept la ceva dur din parte sfatuitorului, ci mai intai o mangaiere, o consolare si mai apoi realitatea, gravitatea pacatului cu solutiile de rigoare si cu asigurari de vindecare daca aplic tratamentul prescreis de sfatuitor (acelasi piramidon cu zahar).
Deci, frate Zaharia, eu am venit la dumneavoastra sa ma sfatuiti, sa ma ajutati sa-mi rezolv problema dar suflet sensibil, cum sunt, imi doresc un tratament bland, FERM dar bland. Destul m-a speriat aflarea diagnosticului (« moleseala cronica » - mama imi zice ca n-am personalitate (?!)). Deci cu blanete, vorbe alese, ton cald si prietenos, privire iubitoare, ochi inlacrimati, (...  ) impletite cu o fermitate de stanca neclintita, este tratamentul pe care mi-l doresc. Adica, asa, o stanca imbracata in muschi moi si pufosi. Incat, oricat m-as opune fermitatii sa nici nu ma ranesc dar sa nici n-o rastorn.

Comparatia pe care ati facut-o cu medicul la care merg sa ma faca bine nu m-a convins. Cred eu ca bolile sufletesti se trateaza altfel decat cele trupest. Trebuie mai multa grija pentru cele sufletesti. Trupul tratat gresit, nu provoaca moartea in toate cazurile... Se mai poate repara cate ceva. Si chiar daca se intampla, moartea trupului este mai putin grava decat a sufletului.
Si in al doilea rand, eu nu m-as duce sa ma trateze un medic bolnav el insusi de acea boala. Daca as sti, bineinteles.

In concluzie, va dau dreptate intru totul si va sustin parerea. Metoda dumneavoastra e cea mai buna. Dar... cu mine, fiti bland, va rog !
Dumnezeu sa va binecuvinteze !

În prealabil postat de AlinB

Sa stii ca functioneaza si asa.
Dragul mamii, baiatul mamii vine totusi intr-o zi si zice "mami vreau aia".
Si atunci mami tot cu duhul blandetii: "ia sa vedem puiule, asta ai facut, aia ai facut, cealalta ai rezolvat-o? pai nu? pai nu se poate puiule vezi tu, hai sa mai lasam sa treaca o saptamana sa vedem cum te descurci la capitolele astea si vii la mami si ceri din nou".
Vezi, se poate si asa. :)

N.B. Trebuie inceput cat mai devreme ca mai tarziu o considera taiere abuziva din drepturi :)



De la caz la caz, si una si alta is bune, secretul e cum le combini.



Ba da, se poate sminti in multe feluri.

Un preot fumator de exemplu nu va fi niciodata convingator in a mustra pe cineva de pacatul fumatului, orice vorbe ar zice, respectivul stie una si buna: "si parintele fumeaza". Si cine ii poate spune ca nu-i asa?

Adevaratii oameni induhovniciti, care mustrau cu toata fermitatea erau ei insisi exemple si nu puteai carti, si duhul tau nu putea decat sa se plece in fata duhului lor.

Unul care este insisi plin de pacate si incearca sa mustre de aceleasi pacate cu altul folosind vorbe si discursuri mestesugite n-are putere de convingere desi ceea ce spune este poate logic corect, oratoric impecabil, etc.

Asa gandeam si eu, Alin... dar citind cele scrise de fratele Zaharia mi-am cam zdruncinat convingerile...
Oricum. in educatia copiilor, eu n-am fost grozava. "Metoda miau-miau" n-a fost eficienta pt ca am doi copii rasfatati. Dar nu ma plang de ei... sunt respectuosi si cinstiti.

[AlinB]

În prealabil postat de vintage

Asa gandeam si eu, Alin... dar citind cele scrise de fratele Zaharia mi-am cam zdruncinat convingerile...
Oricum. in educatia copiilor, eu n-am fost grozava. "Metoda miau-miau" n-a fost eficienta pt ca am doi copii rasfatati. Dar nu ma plang de ei... sunt respectuosi si cinstiti.

Depinde cand ati inceput sa-i conditionati, depinde cat de ferma ati fost.
Fermitatea nu inseamna neaparat tipete (din partea dvs.) si bataie.
Ei mai tzipa cand se lovesc de fermitate :)

Totusi, ce intelegeti prin rasfatati?

[anna21]

În prealabil postat de Melissa

1. Ce inseamna pentru tine femeie de moravuri usoare? E traseista? Sau e doar foarte frumoasa? Sau..??
2. Toate femeile parasite sustin ca EL se autodistruge alaturi de cealalta. Toate au senzatia ca ele erau ca painea calda si EL, un mare dobitoc care nu stia aprecia partenera la valoarea reala, s-a incurcat cu alta..
3. In toate urla orgoliul la fel : chiar daca nu se intoarece la ele, macar SA SE DESPARTA DE CEALALTA!
4.Toate incearca sa-l faca sa renunte la cealalta si EL in majoritatea cazurilor, nu vrea!
5.Nu te mai imbata cu apa rece ca nu e ratacire de moment."Momentul" e mult mai scurt in astfel de cazuri si regretul "inculpatului" este imediat.
6.Nu e mai cinstit si mai odihnitor pentru tine sa-l lasi sa-si vada de drumul pe care l-a ales? E plina lumea de barbati! De ce sa fugi cu disperare dupa caruta care nu te asteapta?

... cam asta vroiam sa-i scriu si eu Anei (dar am zis sa verific inainte sa nu repet aceleasi lucruri).
Subscriu.

@ Ana
1. EL nu e o victima inocenta care a cazut intr-un fel de amnezie si nu mai stie unde ii este bine.
Este foarte clar ca a ales si ii este bine..
Ba mai mult, sper sa nu o supar pe Ana.. s-ar putea ca femeia aceea sa fi fost doar un pretext pentru a iesi dintr-o relatie care nu-l multumea destul. Deci oricand s-ar fi putut intampla.

Daca as fi in locul tau cu mintea mea de acum, pai as multumi lui Dumnezeu pentru ceea ce s-a intamplat, m-as spovedi si m-as intoarce catre o viata mai curata. E un lucru bun, chiar daca doare f rau.


2. Daca-mi permiti un sfat de aplicat si mai tarziu, nu te lua dupa: "mama lui ma iubeste", "parintii lui ma apreciau enorm" bla, bla...

Din experienta mea:
Sotul meu are un frate. Si in timp ce eu eram (sunt) distanta in relatia cu socrii, prietena cumnatului era numai lapte si miere, facea vizite mamei baiatului, ii cumpara cadouri (haine, cosmetice, parfumuri etc).
Eu nu cred ca i-am dat mai mult de flori.
In fine, cumnatul si fata se separa dupa o relatie de 3-4 ani, el suferea ingrozitor (nu manca, nu dormea), iar ea imi spune: "cred ca este mai bine ca s-au despartit, ca ea era o fata care trebuia "distrata", nu era femeie de casa".
Am ramas traznita! Unde disparuse marea prietenie ? (evident nici nu o cunostea pe fata - motivul despartirii a fost ca el nu o cerea de sotie.. acum ea e maritata cu altul si are si copii).

Prietena actuala a cumnatului procedeaza exact la fel: intretine o relatie stransa cu mama baiatului. De vreo 4 ani, cred. Si nu numai ca parintii agreeaza concubinajul tinerilor, dar pun piedici in cariera fetei la modul : "dar de ce sa lucrezi tu acolo? Pai cand mai ai timp pentru el sau pentru casa? Tu trebuie sa fii langa el sa-l sustii".
O exploateaza emotional (ea a vrut studii afara, a vrut un job mai solicitant, parintii lui o descurajeaza sistematic), UITAND CA NU AU NICI UN DREPT, PT. CA TINERII NU SUNT CASATORITI!!!

Deci mare, mare atentie pe viitor in relatia cu parintii lui (indiferent cine va fi el)! Este un teren in care poti fi usor manipulata sa faci ceea ce nu-ti doresti. Le datorezi respect, dar nu mai mult, parintilor sotului - dar NU parintilor prietenului!


Iarta-ma ca spun direct, dar daca parintii lui erau onesti, voi nu ati fi trait in concubinaj!

[glykys]

În prealabil postat de anna21

...


Iarta-ma ca spun direct, dar daca parintii lui erau onesti, voi nu ati fi trait in concubinaj!

Asta asa e. Bunica mea mereu zicea: "Mai fetelor, nu mai fiti proaste sa traiti in curvie, ca ala va tine numai pana ce isi gaseste alta!" Odata, la nunta de aur, ii spune unei fete care servea: "Pana cand mai stai in curvie si nu te mariti?" era saraca sa rastoarne tava :)). Avea niste cuvinte foarte dure la adresa fetelor care traiau in concubinaj si adevarul e ca multe stau asa, avand falsa impresie ca daca daruiesc totul barbatului cu care stau, acela le va lua de sotii. Si unele stau ani buni, cei mai frumosi din viata, fac si copii, isi pierd sanatatea si nervii, apoi sunt parasite, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Iar parintii sunt cei mai responsabili, pentru ca le ingaduie asta.

multe m-au mai invatat si mama si bunica, dar pe o ureche a intrat si pe cealalta a iesit. pt mine era de neimaginat sa ma casatoresc fara a fi locuit inainte cu prietenul meu, sa ne cunoastem la manie, la bucurie, la cearta si la veselie. sa fiu eu sigura ca si peste un timp tot pe el am sa-l iubesc si el tot pe mine.
adevarul e ca nici nu-mi doream sa ma casatoresc, desi modelul parintilor mei este unul frumos si pozitiv. daca nu ar fi insistat ei nici acum nu am fi facut pasul.
este normal ca pe forum ortodox sa se promoveze fecioria, iar eu n-am sa va "smintesc " (de cand citesc forumul asta v-am adoptat si expresiile) spunandu-va ca nu e bine.
eu si sotul meu ne-am casatorit dupa doi ani de viata comuna. greu mi-a fost sa ma obisnuiesc cu ideea. dar astazi desi nu as sfatui pe cineva sa se arunce direct in casatorie, pot sa marturisesc cu toata inima ca taina casatoriei iti da o forta nebanuita, te uneste cu omul iubit si o simti in cele mai marunte lucruri. este cu siguranta cea mai frumoasa experienta a vietii mele.

[glykys]

În prealabil postat de vintage

A "Metoda miau-miau" n-a fost eficienta pt ca am doi copii rasfatati. Dar nu ma plang de ei... sunt respectuosi si cinstiti.

Chiar, ce inseamna rasfatati? :) Sunt in relatii de lunga /scurta durata cu fete sau sunt insurati la casele lor? :)

În prealabil postat de anna21

O exploateaza emotional (ea a vrut studii afara, a vrut un job mai solicitant, parintii lui o descurajeaza sistematic), UITAND CA NU AU NICI UN DREPT, PT. CA TINERII NU SUNT CASATORITI!!!

Aici eu sunt si mai riguroasa decat tine si spun ca ORICUM NU AU NICI UN DREPT sa exploateze fata(nora)emotional, chiar daca SUNT CASATORITI. Deloc nu sunt de acord sa-si bage parintii nasul in casnicia copiilor.Si apreciez ca fiind corecta si cea mai potrivita relatia distanta si respectuasa cu socrii.E o vorba aici in Ardeal : cu soacra e bine sa stai pe aceiasi strada ( str. M.Eminescu de exemplu), dar in orase diferite!:-)

[Yasmina]

În prealabil postat de Melissa

Aici eu sunt si mai riguroasa decat tine si spun ca ORICUM NU AU NICI UN DREPT sa exploateze fata(nora)emotional, chiar daca SUNT CASATORITI. Deloc nu sunt de acord sa-si bage parintii nasul in casnicia copiilor.Si apreciez ca fiind corecta si cea mai potrivita relatia distanta si respectuasa cu socrii.E o vorba aici in Ardeal : cu soacra e bine sa stai pe aceiasi strada ( str. M.Eminescu de exemplu), dar in orase diferite!:-)

Pai astia din Ardeal,au un simt al umorului de invidiat :)))

Lasand gluma la o parte,mi-a placut foarte tare comentariul annei21 si completarea ta!
Parintii ne au in grija pana la majorat,apoi este cazul sa ne stergem casul si sa luam decizii;faptul ca o femeie sau fata trebuie sa fie manipulata de catre parintii prieytenului sau ai sotului este de blamat!Dupa ce iti iei sot,asculti de acesta(consens matrimonial)dar nu si de parintii lui!
Prietena mea proaspat casatorita locuia cu socrii ei in casa;acestia le-au"interzis"sa faca copii in primii ani de casatorie,mai precis atat cat urmau sa stea cu ei,pana isi puneau locuinta la punct!!!
Mare-i gradina!!!!!