Despre Ingeri

[patinina34]

Despre îngeri

Dumnezeu este făcătorul si creatorul îngerilor; El i-a adus de la neexistentă la existentă si i-a zidit după propriul Său chip, o natură necorporală, un fel de duh si de foc imaterial (se spune că este necorporal si imaterial în raport cu noi oamenii). Deci, îngerul are o fire ratională, spirituală, liberă si schimbătoare în felul său de a gândi sau a voi, căci tot ceea ce este creat este schimbător. Numai ceea ce este necreat este neschimbător. Tot ceea ce este rational este si liber. Deci, pentru că îngerul are o fire ratională si spirituală este liber; iar pentru că este creat si schimbător, are facultatea de a rămâne si a progresa în bine sau, de a se îndrepta spre rău. Ei se înclină greu spre rău, dar nu sunt neînclinati. Acum însă, au ajuns neclintiti nu din pricina firii lor, ci prin har si prin stăruinta în unicul bine. Sfântul Dionisie Areopagitul îi împarte în trei cete de câte trei: Serafimi, Heruvimi, Tronuri-Domnii, Puteri, Stăpânii-începătorii, Arhangheli si îngeri. Cei mai multi spun că îngerii s-au făcut înaintea oricărei făpturi, căci trebuie să fie zidită mai întâi fiinta spirituală si apoi cea sensibilă, si, în urmă, din cele două, însusi omul.

[cristiboss56]

Rapit fiind Sfantul Pavel pana in la al treilea cer si vazand acolo deosebirile cetelor sfintilor ingeri, a spus aceasta si lui Dionisie, ca unui ucenic al sau. Iar acele noua cete sunt despartite in trei ierarhii, care cuprind cate trei cete ,cea mai de sus, cea de mijloc, si cea mai de jos. In cea dintai ierarhie , mai sus si mai aproape de Preasfanta Treime, sunt Serafimii, Heruvimii si Scaunele. Cei care stau mai intai inaintea Facatorului si Ziditorului, sunt iubitorii de Dumnezeu Serafimii, cei cu cate sase aripi , precum a vazut Isaia proorocul care a zis : "Serafimii stau imprejurul Lui , avand cate sase aripi. Ei sunt in chipul focului , precum scrie : " Dumnezeul nostru este focul mistuitor. Scaunul Lui para de foc, iar imbracamintea slavei Domnului este ca focul ". Si in alt loc zice : " Cel ce face pe ingerii sai duhuri si pe slugile sale para de foc ". Ei aprind pe oameni cu focul dumnezeiestii iubiri, precum si numele lor ii arata, caci in limba evreiasca serafim se talcuieste cel ce aprinde sau incalzeste.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Rapit fiind Sfantul Pavel pana in la al treilea cer si vazand acolo deosebirile cetelor sfintilor ingeri, a spus aceasta si lui Dionisie, ca unui ucenic al sau. Iar acele noua cete sunt despartite in trei ierarhii, care cuprind cate trei cete ,cea mai de sus, cea de mijloc, si cea mai de jos. In cea dintai ierarhie , mai sus si mai aproape de Preasfanta Treime, sunt Serafimii, Heruvimii si Scaunele. Cei care stau mai intai inaintea Facatorului si Ziditorului, sunt iubitorii de Dumnezeu Serafimii, cei cu cate sase aripi , precum a vazut Isaia proorocul care a zis : "Serafimii stau imprejurul Lui , avand cate sase aripi. Ei sunt in chipul focului , precum scrie : " Dumnezeul nostru este focul mistuitor. Scaunul Lui para de foc, iar imbracamintea slavei Domnului este ca focul ". Si in alt loc zice : " Cel ce face pe ingerii sai duhuri si pe slugile sale para de foc ". Ei aprind pe oameni cu focul dumnezeiestii iubiri, precum si numele lor ii arata, caci in limba evreiasca serafim se talcuieste cel ce aprinde sau incalzeste.

Dupa Serafimi, stau inaintea lui Dumnezeu Celui Atoate -vazator, Care vietuieste in lumina cea neapropiata, inteleptii Heruvimi cei cu ochi multi, care mai mult decat alte cete , stralucesc totdeauna cu lumina intelegerii si a cunostintei lui Dumnezeu. Caci , fiind luminati in tainele lui Dumnezeu si ale stiintei adancului intelepciunii, lumineaza si pe altii, pentru care numele de heruvim, in aceasi limba evreiasca, se talcuieste, multa intelegere sau revarsare de intelepciune. Caci prin Heruvimi se revarsa intelepciunea si se da ochilor sufletesti luminare pentru vederea si cunostinta lui Dumnezeu.

[patinina34]

În prealabil postat de cristiboss56

Dupa Serafimi, stau inaintea lui Dumnezeu Celui Atoate -vazator, Care vietuieste in lumina cea neapropiata, inteleptii Heruvimi cei cu ochi multi, care mai mult decat alte cete , stralucesc totdeauna cu lumina intelegerii si a cunostintei lui Dumnezeu. Caci , fiind luminati in tainele lui Dumnezeu si ale stiintei adancului intelepciunii, lumineaza si pe altii, pentru care numele de heruvim, in aceasi limba evreiasca, se talcuieste, multa intelegere sau revarsare de intelepciune. Caci prin Heruvimi se revarsa intelepciunea si se da ochilor sufletesti luminare pentru vederea si cunostinta lui Dumnezeu.

corect, Cristi

[cristiboss56]

În prealabil postat de patinina34

corect, Cristi

Atat de minunat a alcatuit Dumnezeu lumea vazuta si nevazut, draga Nina, incat cuvantul este atat de sarac in a grai cele facute cu o genialitate unica, de necuprins cu mintea omeneasca. Inaîntea Celui ce sade pe scaun inalt stau purtatorii de Dumnezeu , precum ii numeste Sfantul Dionisie, adica scaunele, despre care voi scrie intr o postare viitoare. Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Dupa Serafimi, stau inaintea lui Dumnezeu Celui Atoate -vazator, Care vietuieste in lumina cea neapropiata, inteleptii Heruvimi cei cu ochi multi, care mai mult decat alte cete , stralucesc totdeauna cu lumina intelegerii si a cunostintei lui Dumnezeu. Caci , fiind luminati in tainele lui Dumnezeu si ale stiintei adancului intelepciunii, lumineaza si pe altii, pentru care numele de heruvim, in aceasi limba evreiasca, se talcuieste, multa intelegere sau revarsare de intelepciune. Caci prin Heruvimi se revarsa intelepciunea si se da ochilor sufletesti luminare pentru vederea si cunostinta lui Dumnezeu.

Inaintea Celui ce sade pe scaun inalt, stau purtatorii de Dumnezeu, precum ii numeste Sfantul Dionisie, adica Scaunele, caci pe dansii , ca pe niste scaune intelegatoare, se odihneste Dumnezeu ganditor- precum scrie Sfantul Maxim Marturisitorul. Iar purtatori de Dumnezeu se inteleg nu cu fiinta, ci cu darul si cu slujirea ; caci scrie Sf. Vasile cel Mare ca si trupul lui Hristos a fost purtator de Dumnezeu. Dar trupul Domnului era unit dupa fiinta si dupa ipostas cu Insusi Dumnezeu Cuvantul, ca Cel ce purta pe Dumnezeu, dupa unire nedespartita. Scaunele se socotesc asa, nu dupa fiinta, ci dupa darul cel dat pentru o slujire ca aceasta, odihnindu-se Dumnezeu pe ele ; de aceea se zic purtatoare de Dumnezeu.

[C.tin]

Voi fratilor, vad ca le stiti bine pe cele inalte, dar ia sa vedem ce ne zice parintele Cleopa si despre cele de jos...

"Mai întîi trebuie să ştim că iadul este loc de chin rînduit diavolilor şi celor ce le urmează lor (Matei 25, 41). Apoi să ştim că în iad suferă şi trupul şi sufletul (Matei 5, 29; 18, 9; Marcu 9, 43). "Iadul este ţara morţii, împărăţia diavolilor, a cărui poartă este deznădăjduirea, curte sînt legăturile; ferestre, întunericul; masă, reaua împuţiciune şi miros greu; mîncarea, foamea; băutura, setea; ceasornic, plînsul; aşternut, văpaia" (Uşa pocăinţei, Braşov, 1812, p. 183)."
....
"Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi în chip luminat ne arată ce se petrece în momentul cînd sufletul se desparte de trup. Îngerii buni şi răi se înfăţişează înaintea sufletului. Vederea celor din urmă, pricinuieşte sufletului mare tulburare şi frică, dar el găseşte totuşi o mîngîiere la vederea sfinţilor îngeri buni. Faptele bune ale omului şi conştiinţa lui curată, sînt în acest moment un mare ajutor şi o mare bucurie pentru suflet. Ascultarea, umilinţa, faptele bune şi răbdarea necazurilor, sînt atunci o mare sprijinire a sufletului, care se înalţă către Domnul într-o mare bucurie, însoţit de îngerii cei buni. În schimb, sufletul cel plin de patimi şi de păcate este condus de diavoli la iad, unde va suferi veşnic."
....
"Într-o zi doi îngeri se arătară Sfîntului Macarie Alexandrinul şi îi spuneau: "Sufletul omului păcătos ca şi al celui drept, este cuprins de mare spaimă la vederea grozavilor şi răilor îngeri. El aude plîngerile şi suspinele celor ce îl înconjoară, dar nu poate nici vorbi nici scoate vreun glas. El este tulburat şi înspăimîntat, cugetînd la îndelungatul drum ce are să-l facă şi la noul fel de viaţă ce are să ducă după despărţirea sa de trup". Iar Sfîntul Chiril al Alexandriei arată ce groază şi spaimă are sufletul pînă ce se rosteşte asupra lui judecata definitivă şi zice că: "Puterile dumnezeieşti stau în faţa duhurilor necurate şi arată cugetările cele bune, vorbele şi faptele cele bune ce sînt ale sufletului, în timp ce acesta, plin de groază, stă în mijlocul îngerilor şi al demonilor şi aşteaptă îndreptăţirea şi scăparea sa, sau osîndirea şi pierderea sa în iad" (Viaţa repausaţilor noştri, Bucureşti, 1899, p. 19-20).
Muncile iadului încep, după învăţătura Bisericii Ortodoxe, la 40 de zile după moartea omului, cînd sufletul păcătos este aruncat în osîndă. Acesta este, însă, un iad provizoriu căci starea celor aruncaţi în iad patruzeci de zile după moarte, se poate schimba cu timpul prin rugăciunile Bisericii şi milosteniile urmaşilor, dacă, bineînţeles, cel ce a murit era în dreaptă credinţă şi mai ales dacă a fost mărturisit înainte de moarte la duhovnicul său de toate păcatele sale. Iar iadul definitiv sau starea de osîndă veşnică, urmează după judecata generală ce va fi la sfîrşitul lumii, cînd drepţii vor merge în Împărăţia Cerurilor pentru veşnicie, iar păcătoşii în focul nestins, iarăşi pentru veşnicie (Matei 25, 45-46).
Iubiţi credincioşi,
Iadul a fost creat de Dumnezeu pentru diavoli, dar nu pentru oameni, care sînt zidiţi după chipul şi asemănarea Sa. Dar prin căderea din rai, a primilor oameni, neamul omenesc a fost supus osîndei iadului pînă la venirea Fiului lui Dumnezeu pe pămînt. Numai prin moartea şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, iadul a fost deschis, iar drepţii Vechiului Testament au fost eliberaţi şi primiţi în rai."
.....
"Dacă vrem să ne mîntuim, adică să scăpăm de iad şi să fim primiţi în rai şi bucuria împărăţiei cereşti trebuie să facem următoarele lucruri: Mai întîi să păstrăm cu sfinţenie dreapta credinţă ortodoxă pe care o avem neschimbată de două mii de ani. Apoi să ascultăm de Biserica întemeiată de Hristos şi de păstorii ei - preoţi şi episcopi. Să păzim cu multă evlavie poruncile Sfintei Evanghelii şi mai ales, rugăciunea, milostenia, smerenia, iubirea creştină, naşterea şi creşterea de copii, participarea regulată la biserică, spovedania şi Sfînta Împărtăşanie."
....
"Lazăr a intrat în rai după moarte, iar zgîrcitul şi nepocăitul bogat a fost aruncat în iad cu diavolii? Vedeţi în ce fericire sînt cei drepţi şi în ce foc şi chinuri grele se află păcătoşii în iad? Vedeţi, de asemenea, că cei din iad văd atît pe cei fericiţi din rai, cît şi pe cei ce trăiesc în păcate pe pămînt? Zadarnic cere bogatul apă să-şi ude gura că nimeni nu are să-i dea. Zadarnic se roagă lui Avraam să trimită pe Lazăr pe pămînt ca să cheme la pocăinţă pe fraţii săi, că i se răspunde: Au pe Moise şi pe prooroci! (Luca 16, 29).
La fel ni se va răspunde şi nouă, dacă nu ne pocăim: Avem pe Hristos şi pe preoţi. Să-i ascultăm pe ei!
Deci, dacă vrem să scăpăm de iad, să ne pocăim şi noi, fraţii mei, pînă avem vreme şi să ne silim la toată fapta bună, mai ales la rugăciune, milostenie, iertare, viaţă curată şi spovedanie. Numai aşa vom fi iertaţi, miluiţi şi primiţi în sînul lui Avraam, adică în veşnica bucurie a raiului, împreună cu proorocii, cu apostolii, cu mucenicii şi cu toţi drepţii, împreună cu săracul Lazăr, împreună cu Hristos. Acolo şi numai acolo nu mai este durere, nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit. Amin."

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Inaintea Celui ce sade pe scaun inalt, stau purtatorii de Dumnezeu, precum ii numeste Sfantul Dionisie, adica Scaunele, caci pe dansii , ca pe niste scaune intelegatoare, se odihneste Dumnezeu ganditor- precum scrie Sfantul Maxim Marturisitorul. Iar purtatori de Dumnezeu se inteleg nu cu fiinta, ci cu darul si cu slujirea ; caci scrie Sf. Vasile cel Mare ca si trupul lui Hristos a fost purtator de Dumnezeu. Dar trupul Domnului era unit dupa fiinta si dupa ipostas cu Insusi Dumnezeu Cuvantul, ca Cel ce purta pe Dumnezeu, dupa unire nedespartita. Scaunele se socotesc asa, nu dupa fiinta, ci dupa darul cel dat pentru o slujire ca aceasta, odihnindu-se Dumnezeu pe ele ; de aceea se zic purtatoare de Dumnezeu.

In ierarhia cea de mijloc, la fel sunt tot trei cete ale sfintilor ingeri, Domniile, Puterile si Stapaniile. Se numesc Domnii pentru ca domnesc peste ceilalti ingeri care sunt sub dansii si care, fiind slobozi si lepadand- dupa Dionisie - toata temerea de rob, de bunavoie si cu bucurie slujesc neancetat Domnului. Ei revarsa acestora de jos, adica oamenilor care sunt pusi de Dumnezeu ca stapanitori, puterea stapanirii cu buna intelegere si a iconomiei celei intelepte, pentru ca sa domneasca bine si cu dreptate peste tarile ce le sunt incredintate. Apoi invata a stapani simtirile, a smeri poftele, cele fara randuiala si patimile ; iar pe trup il face rob duhului, adica a domni peste voia sa si a fi mai presus de orice ispita.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

In ierarhia cea de mijloc, la fel sunt tot trei cete ale sfintilor ingeri, Domniile, Puterile si Stapaniile. Se numesc Domnii pentru ca domnesc peste ceilalti ingeri care sunt sub dansii si care, fiind slobozi si lepadand- dupa Dionisie - toata temerea de rob, de bunavoie si cu bucurie slujesc neancetat Domnului. Ei revarsa acestora de jos, adica oamenilor care sunt pusi de Dumnezeu ca stapanitori, puterea stapanirii cu buna intelegere si a iconomiei celei intelepte, pentru ca sa domneasca bine si cu dreptate peste tarile ce le sunt incredintate. Apoi invata a stapani simtirile, a smeri poftele, cele fara randuiala si patimile ; iar pe trup il face rob duhului, adica a domni peste voia sa si a fi mai presus de orice ispita.

Puterile, umplandu-se de Dumnezeiasca putere, slujesc voii celei tari si puternice a Domnului Celui Preatare si Atotputernic, fara zabava si fara osteneala savarsind slujba. Apoi fac minuni mari si acelasi dar al facerii de minuni il revarsa peste placutii lui Dumnezeu care sunt vrednici de acest dar, ca sa tamaduiasca toata puterea si sa spuna mai inainte cele viitoare. Sfintele Puteri ajuta oamenilor ce se ostenesc si sunt insarcinati cu puterea jugului cel pus asupra lor, in orice fel de ascultare, ca sa fie puternici a implini chemarea si a purta sarcina celor neputinciosi. Ele intaresc pe tot omul cu rabdare , ca sa nu deznadajduiasca in necazuri, ci sa rabde cu tarie, cu marime de suflet si barbatie puternica, toate cle ce vin asupra-i si sa multumeasca lui Dumnezeu cu smerenie, caci El toate le randuieste spre folosul nostru.

[wertygo]

S-ar putea ca Heruvimii sa fie mai aproape de Dumnezeu decat Serafimii.