Cum ne influenteaza casnicia esecul profesional?

[fallen]

De ce eşecul profesional tb să ne influenţeze relaţia de cuplu şi cu familia?

De ce când reuşim să ne împăcăm cu el, ceilalţi tb să ne răsucească cuţitul în rană?

Dacă ştiam că familia arputea ajunge să ne ceară socoteală pt performanţele noastre profesionale, ajung la concluzia că poate e mai bine să nu ai familie...

Înţeleg că bunăstarea şi fericirea familiei depinde de performanţele noastre profesionale, însă sunt două situaţii diferite care duc la eşec:
1. Lipsa de preocupare, lenea, nepăsarea, indolenţa, delăsarea;
2. Angajarea în nişte activităţi care se dovedesc a fi peste puterile noastre, din dorinţă de câştig şi de mărire, pt care nu suntem pregătiţi şi nu le putem duce la bun sfarşit, şi ne pierdem şi credibilitatea şi bunul renume...

Însă au şi ei dreptate: părinţii că au investit în tine, te-au întreţinut în şcoli, iar faţa de soţ/ soţie şi mai ales copiii ai o f mare responsabilitate, nu-ţi poţi permite nici un eşec! Însă pe şefi nu-i interesează, nici dacă îţi recunoşti neputinţele şi limitele nici dacă încerci să le ascunzi şi zici că ştii, poţi şi faci bine, şi de fapt faci prost şi te prinde că minţi şi te faci de "cacao"... Poţi pt o vreme să minţi şi să te ascunzi şi să pretinzi că eşti altceva decât eşti şi faci altceva decat faci, să inventezi minciuni şi scenarii, dar la un moment dat probabil că se înfundă, nu mai merge...

În orice caz, chiar nu mă aşteptam, a fost un şoc pt mine să mi se reproşeze acasă că relaţia nu mai merge bine şi nu are un viitor sigur din cauza eşecului meu profesional de acum caţiva ani şi a faptuluică acum am o slujbă mai proastă, mai inferioară, şi în plus să-mi reproşeze şi restul familiei de origine acelaşi lucru, că m-am lăsat de meseria mea şi acum sunt vânzătoare... Vizavi de abandonul profesional pe care mi-l reproşează toată lumea inclusiv prietenii, un singur lucru pot să spun: pană la un punct poţi să te prefaci şi să te fofilezi, dar sunt anumite domenii în care dc nu-ţi faci treaba cum trebuie, rişti să provoci accidente şi stricăciuni, pagube majore şi în momentul când eşti prins, descoperit, să fii bun de plătit pagube substanţiale, materiale şi/sau morale...şi atunci ce faci? Toată lumea îţi va spune, şi şefii şi clienţii, decât să faci tâmpenii mai bine să te laşi de meserie şi să te apuci de altceva... Însă familia ce zice? Dă-i dracu pe toţi, luptă-te să aduci cat mai mulţi bani acasă, şi dc o fii să o dai în bară şi să fii bun de plată sau să mergi la mititica...poţi să-ţi pui ştreangu de gât, eventual, nu? (Măcar să îi laşi cu bani în bancă)
Desigur o sa imi reprosati iarasi ca cel de langa mine nu mi-e cu adevarat sot, nu mi-a jurat credinta nici la starea civila nici la biserica in fata lui Dumnezeu, si de aceea... insa tocmai astea sunt motivele invocate de el pt a nu ma lua de nevasta: nu am o slujba sigura, nu m-am descurcat in meseria care am avut-o, nu am luptat sa castig mai mult, nu mi-am luat niciodata concediu intreg si nici banii pe concediu, cand nu a mers firma am acceptat sa iau bani mai putini (ceea ce nu inteleg cum de nu realizeaza el e ca eu sunt singura persoana care aduce bani in acea firma si de activitatea mea depinde totul adica daca vreau bani mai multi eu trebuie sa gasesc o cale sa-i produc, si efectiv nu am cum sa produc mai multi, doar sa ma vand si pe mine dar nu cred ca intereseaza pe nimeni sa ma cumpere); ca nu mi-a datasi mie ai mei macar zece mii de euro macar sa punem la un loc cu ce are el sa ne luam o casa mai mare; ca umblu toata ziua la biserica si-mi trebuie vacante in loc sa ma preocupe modalitati de a spori castigurile; ca nu sunt o buna gospodina, nu fac mancare si curatenie ca lumea si nu ma preocupa problemele casei; insa pe asta cu esecul profesional mi-a trantit-o in moalele capului chiar azi dimineata, cand i-am cerut socoteala de ce m-a injurat aseara ca a schimbat telecomanda si nu reuseam sa inchid televizorul... si eu i-am zis din capul locului ca nu vreau sa aud pretexte si motive, ca indiferent ce greseala face un om nu ai nici o justificare sa il lovesti sau sa il trimiti intr-o destinatie asa exotica precum la dracu sau in locul in care se odihneste neamul lui cel adormit... Pt ca de fiecare data cand ii ceream explicatii de ce a vorbit urat sau a fost violent, mereu ma gasea pe mine ca am fost vinovata de una sau de alta...poate ca asa o fii, dar i-am zis , eu nu sunt obisnuita, nu am fost crescuta asa, la mine in casa, indiferent ce tampenie faceai, nu m-a trimis nimeni in destinatiile mentionate mai sus...

Iar din pacate nu e el singurul personaj care are o problema cu cariera mea, deunazi am vorbit cu o matusa din strainatate care avea aceasi problema: de ce sunt eu vanzatoare la un magazin si nu mai lucrez intr-un cabinet sa fac operatii? de ce nu poate nimeni pricepe ca nu am avut de la cine invata meserie atatia ani si mai mult ca mi s-a facut o frica de moarte, de ma ia cu tremurat si-mi vine sa lesin sau sa vomit cand e vorba de asa ceva? cand am lucrat cu doctori care-si faceau treaba ca lumea nu-mi era frica, ma simteam in siguranta, dar pe urma am avut parte de niste specimene care ma faceau sa-mi tremure lenjeria pe mine de frica cand lucram cu ele...iar cand vroiam sa fac eu stateau cu gura pe mine exact ca atunci cand conduci cu proprietarul masinii in dreapta (sotul, sau tatal) si tipa pe tine intr-una ca nu conduci bine, turezi prea tare, schimba viteza, schimba banda, baga-te, etc, de-ti vine sa opresti masina-n drum si sa pleci pe jos si sa nu te mai urci nicidata la volan. Aceeasi persoana totodata s-a luat de mine ca de ce nu fac odata un copil ca-mi trece timpul, ca trebuie sa fac cumva la un fel sa pacalesc barbatul sa ma lase insarcinata. Insa din pacate nu tine vrajeala pt ca el e foarte precaut si stie sa se fereasca , n-am eu cum sa-l fortez sau sa-l pacalesc in nici un fel, plus ca nici nu prea mai e atras sau interesat de mine decat extrem de rar, si atunci cand probabil il starneste altceva, sau ma atinge din greseala si isi aduce aminte de acele lucruri...

Si apoi mai e si soacra-mea care are o p[roblema medicala cu catele ei, au luat asta primavara pureci si de atunci au ramas cu o mancarime de pieel de nu le da nimeni de capat, nici la bucuresti nici la atena, iar mie-mi lasa impresia ca acesti fosti colegi ai mei nu fac altceva decat strategii de marketing, fiecare indopand-o cu diverse medicamente, sampoane, suplimente, diete, etc... si nu exista decate ori vorbim la telefon sau ne vedem sa nu ma asasineze cu intrebari si explicatii despre aceasta posibila boala (mancarimea de piele) care mai nou se pare e si contagioasa si se ia de la una la alta si a luat-o chiar si pe ea mancarimea (si va rog sa ma credeti nu au nici un fel de leziune decat poate daca te uiti la microscop, eu am mai vazut cel putin zeci de caini cu dermatite alergice si vreau sa zic ca sunt praf, unii saracii zici ca-s jupuiti, si cu toate astea cat de cat raspund la tratament; astea nu au absolut nimic vizibil, decat poate cate o zgaiba milimetrica, si nici pureci sau capuse, ca s-ar vedea , si nici nu mai mananca toate porcariile, cum au mancat in primii ani de viata, pana sa apara problema asta, si cu toate astea nu le trece mancarimea cu nimic : nici cu antiistaminice nici cu steroizi, nici cu diete hipoalergenice, nici cu sampoane si capsule cu diverse suplimente de acizi grasi esentiali, etc...). iar al meu zice nu te mai baga tu, ca tu esti doar o vanzatoare proasta, care nu mai ai nici o treaba cu meseria asta...desi lucrez tot la un magazin de specialitate; insa si la magazin la fel vine lumea sa ma intrebe daca li s-a pus diagnosticul corect, daca chiar trebuie sa ia tratamentul prescris de doctor, daca nu exista ceva mai ieftin sau mai usor de administrat, daca nu pot eu sa le dau un tratament fara sa mai mearga la doctor sa dea bani, ca ii pune sa faca analize si costa prea mult, mai bine se consulta cu mine ca asa faceau si inainte, ca doctorii iti iau bani si tot nu-ti fac animalul bine, ba chiar poate ti-l si omoara, ca daca cer bani ar trebuisa garanteze ca se face bine (de parca ar putea cineva in lumea sta sa garanteze cuiva ca se face bine!), ba chiar sunt cate unii care imi cer si mie garantii ca mancarea care o vand va fii mancata sau ca medicamentele isi vor face efectul!!! Doamne, apara si pazeste!

Asa, si pe langa toti astia care imi fac zile fripte, se mai gasesc si ai mei care ce fac? Te vad ca esti jos, cazut gramada, si-ti mai dau si ei cateva suturi poate-poate te ajuta sa te ridici! Ei zic ca asa chipurile poate te ambitioneaza, daca te jignesc si te ameninta, te vor mobiliza sa iti faci mai bine treaba, sa nu mai dai gres. Insa eu in primul rand nu am fost obisnuita cu asemenea tratament, metoda spartana, mergi sau crapi, si apoi se pare sunt din categoria copiilor handicapati care daca-i ia profesorul tare cand ii asculta la scoala se blocheaza si se pierd si nu mai stiu ce sa raspunda, din cauza emotiilor, ba chiar unii se si scapa pe ei. Eu si daca ma pune sa-i scriu ceva la calculator si sta cu gura pe mine si dca apas o tasta gresit ma face proasta si tampita, ma enervez si de frica sau de rusine sau nu stiu de ce naiba nu le mai nimeresc pe nici una, fac o mare varza...nu stiu cum se categorisesc, dpdv psihologic, asemenea specimene handicapate ca mine...