[SIZE=4][COLOR=black]Ce ne-au adus toate acestea? [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=black]Ce au adus prietenelor noastre inflamatiile si durerile pe care le-au suportat din cauza gaurilor din urechi, timpul pierdut cu smulsul sprīncenelor, cu frunzele de varza, castravetii si galbenusul de ou pe care si le pun pe fata? Epilarile, pe care un barbat, daca ar fi, nu stiu daca le-ar suporta fara lacrimi; si toate celelalte lucruri, pe cīt de absurde pe at?t de jenante? Toate acestea, fara sa urmar-easca nici un scop, ci “pur si simplu”?[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=black]Iata ziua īn care timpul le va egala pe toate, atunci si cele blonde si cele brunete vor īncarunti de o potriva! Si nu vor mai fi plete pe spate, nici fuste scurte, nici tricouri transparente. Caci de toate cu care acum ne laudam atunci ne vom rusina. Atunci vom privi cu teama si īngretosare la propriul trup, dar mai bine zis, la ceea ce va mai ramīnea din el. Si-atunci va fi mirosul cel greu, de batrīna, pe care nu-l vom īnlatura cu nici un sapun, oricīt l-am spala. Lanticuri, cercei, coliere care acum ne īnfrumuseteaza atunci ne vor sluti si vor arata batrīnetea noastra si mai cruda, īn timp ce iubitii din tineretea noastra vor juca sah īn parc sau se vor ?ntoarce cu laptele de la alimentara, ?ntr-un oras strain, pentru nepotii de la alta femeie. Iar asta se va īnt?mpla negresit. De ce nu vrem sa fim vesnici, ci ne ucidem singuri, fara nici un rost?[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=black]Uite cu c?ta migala īnsiruieste proorocul armele mortii noastre! “Inele, sori, lunite, cercei, bratari, valuri, cununi, lantisoare, cingatori, miresme, talismane, inele, verigi de nas, vesminte de sarbatoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, p?nzeturi subtiri, turbane si tunici”. Vr?nd de la noi parca sa-l oprim, sa strigam: “Ajunge! Nu mai voiesc sa le cunosc!” Parca ar astepta sa-i zicem: “Nu-i adevarat! Nu despre mine se zic acestea!” [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=black]Dar glasul nostru ?nt?rzie sa se auda. Caci nu mai avem nici inocenta ca sa zicem: “Nu-i adevarat!” Dar nici puterea ca sa zicem: “Ajunge, nu mai voiesc sa le cunosc!” Caci setea noastra de placeri nu ne da voie. Inima noastra nu ne mai asculta. Nu mai sīntem stapīni, ci robi.[/COLOR][/SIZE]
|