Citat:
În prealabil postat de Iorest
Popa Necula (...) nu e conducătorul iubit, (...)
|
Nu este, dar se visează, așa cred că se explică goana lui absolut disperată după notorietate, după popularitate din ultima vreme. Este clar că urmărea și urmărește scopuri ascunse de acest tip, pe lângă dorința de a își mări veniturile din vânzări de cărți sau alte prestări bazate pe această notorietate. El, în micimea lui duhovnicească, probabil chiar se crede vreun „standard” al ortodoxiei creștine, el probabil chiar echivalează popularitatea de la o vreme cu valoarea spirituală și morală, și prin urmare ce se gândește, păi dacă alții „inferiori” lui au ajuns unde-au ajuns, atunci el, „preamărețul” (autoînchipuit de minoratul său duhovnicesc) de ce să nu ajungă și el acolo sau poate chiar cu „mult mai sus” decât aceia. Doar „i se cuvine”, nu? Și poate chiar îi surîde norocul, nu ca altora „ghinionul”, că el și aici este destul de învecinat cu „tătucul” său Iohannis.