Sfinții Mucenici Pamfil și Valent au pătimit în Cezareea Palestinei, în timpul împăratului Maximin Daia (305-313). Sfântul Pamfil, care era din Beirut și preot în Cezareea, a părăsit casa părintească și s-a făcut ucenic al lui Pierie, care urma lui Origen la marea școală din Alexandria. Pamfil a înființat în Cezareea Palestinei o bibliotecă cu peste 3.000 de cărți și o școală, în care se studia Sfânta Scriptură, pe care a copiat-o de mai multe ori și a răspândit-o în dar. Faima credinței și a înțelepciunii sale ajungând pretutindeni, și-a atras mânia lui Urban, cârmuitorul Palestinei, care l-a închis și l-a chinuit în temniță timp de doi ani. Și urmașul lui Urban, Firmilian, i-a chinuit pe Pamfil și pe cei care erau cu el: diaconul Valent din Ierusalim, un bătrân înțelept care știa pe de rost Sfânta Scriptură, și Pavel din Iamnia Palestinei, cel fierbinte cu duhul. Alături de ei au fost aruncați în temniță și cinci tineri creștini din Egipt: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil. Au fost prinși atunci și Porfirie, slujitorul Sfântului Pamfil, ostașul Seleuc și sclavul Teodul. Cu toții au primit cununa muceniciei. Cel de-al 12-lea mucenic, Iulian, a primit cununa pentru că a sărutat trupurile mucenicilor.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|