[stefan florin]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

In cartea 1 Corinteni, incepand cu capitolul 12, pana la sfarsitul capitolului 14, Pavel ii invată pe crestinii din Corint, si implicit pe noi, despre darurile duhovnicesti. In capitolul 12 face o enumerare a darurilor, a lucrarilor si a slujirilor in Biserica. El aminteste in versetele 8-10:

- cuvantul de înţelepciune
- cuvântul cunoştinţei.
- credinţa
- darurile vindecărilor
- darul facerii de minuni,
- prorocia
- deosebirea duhurilor
- feluri de limbi
- tălmăcirea limbilor

Si apoi, in versetul 28:

- apostoli,
- prooroci,
- învăţători;
- darul de a face minuni;
- darurile vindecărilor,
- ajutorările,
- cârmuirile,
- felurile limbilor.

In incheierea capitolului, apostolul, intr-o afirmatie edificatoare introduce capitolul următor, marele capitol al dragostei.
Arhicunoscutul capitol 13 din 1 Corinteni, NU este un capitol separat, disparat. El este integrat in epistola si nu la voia intamplarii se afla intre capitolele 12 si 14, care vorbesc explicit si exclusiv despre darurile duhovnicesti.
Dupa cum vom vedea din prezentarea facuta de apostol, in capitolul 12 si 14 el vorbeste despre daruri, iar in 13, despre calea de manifestare a darurilor.

1 Corinteni 13 este, in primul rand, descrierea modului in care trebuie sa lucram cu darurile duhovnicesti.
Aceasta spune Pavel chiar in ultimul verset din cap.12:

Râvniţi însă la darurile cele mai bune.
Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate:

In acest ultim verset apostolul ne da o porunca.
O porunca pe care Biserica in cea mai mare parte a ei (ma refer si la BP, desigur), o ascunde, o minimalizeaza, o evita. Ba inca predica impotriva ei. Porunca biblica este: "ravniti la darurile duhovnicesti!".
Insa ce invatam noi in bisericile noastre? "Fugiti de darurile duhovnicesti, ca de dracu'! Ce, vreti sa va smintiti?"
Poate nu chiar asa, dar pe acolo bat sfaturile in comunitatile noastre.

Dupa ce ne da porunca, apostolul ne prezinta o cale.
Tinand cont de contextul imediat, si trecut si viitor, o cale de manifestare a darurilor: dragostea.

Dupa capitolul 13, in care Pavel vorbeste despre modul in care se manifesta darurile, adica in contextul dragostei agape, in cap. 14 sunt prezentate cele mai controversate si mai des uzitate daruri in Corint: prorocia si vorbirea in limbi. Apostolul le pune parca in antiteza, statornicind ca, in biserica, prorocia are prioritate in raport cu vorbirea in limbi. Vorbirea in limbi, fie ca este rugaciune, fie ca este mesaj, nu trebuie sa fie practicata in mod public daca membrii bisericii nu sunt ziditi. Asa ca tot ce se petrece public trebuie sa fie inteles de toata lumea, astfel incat toti sa poata spune "Amin", adica "asa sa fie".


Este extrem de interesant modul in care Apostolul Pavel incheie invatatura sa despre vorbirea in alte limbi si prorocire. Incheierea capitolului este parca pentru noi, cei care traim sfarsitul veacurilor, in mari controverse cu privire la darurile duhovnicesti:

39. Aşa că, fraţii mei, râvniţi a prooroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi.
40. Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială.

Cum incheie Apostolul?
Cu trei indemnuri/ porunci. Nu sunt simple sugestii.

1. Ravniti dupa daruri! Aceeasi porunca precum in incheierea capitolului 12. Un crestin trebuie sa urmareasca in primul rand un caracter ales, desigur. Unde umilinta este o virtute la loc de cinste. Trebuie sa urmareasca roada Duhului inainte de daruri. Trebuie sa-L iubeasca pe Daruitor, nu darurile Lui. Insa nu trebuie sa fuga de daruri. Ci sa le ravneasca. Oricat ar parea de ciudata, aceasta este porunca apostolica.
2. Nu opriti grairea in limbi! Nu stiu care interlocutor spunea ca Biserica a oprit grairea in limbi, si gata. Aiurea, iertata-mi fie putin academica-mi exprimare! Biserica NU se poate lua la tranta cu Pavel, pretinzand ca este mai inspirata ca el. Niciun crestin nu are dreptul de a opri grairea in limbi. Este interdictie expresa de la Apostolul Pavel.
3. Toate sa se faca in chip cuviincios si cu randuiala! Aceasta porunca este clara si destul de multi penticostali si carismatici au probleme cu ea. Faptul ca in biserici se vorbeste in alte limbi, de-a valma, cu voce tare, fara talmacire, este o greseala inadmisibila, conform apostolului Pavel.

pai da amice, atunci cand apostolul Pavel a scris acesta epistola, era necesara vorbirea in limbi. Acum, DE CE ar mai fi nevoie asa ceva. DE CE este necesat acum, intr-o camera plina cu cetateni care vorbesc aceeasi limba, fiecare sa se roage in limbi diferite pe care nici unul dn ei sa nu le inteleaga? Cui ar fi de folos acest haos?