Ai spus că limbile slujesc spre edificarea bisericii.
Ar fi așa dacă:
- ar exista suficiente daruri de tălmăcire, dar ele nu prea există, majoritatea bisericilor penticostale și carismatice nu au persoane care să dețină darul tălmăcirii. Tălmăcirea limbilor care se vorbesc în biserică este foarte rar întâlnită și atunci când se întâlnește e cu totul o bizarerie, pentru 3- 4 cuvinte în limbi, traducerea este de aproape o pagină, practic traducătorul nu tălmăcește cuvânt cu cuvânt, cum ar fi normal.
- Nu există absolut deloc cazuri de vorbire în limbi care să fi fost semn pentru necredincioși
- Penticostalii nu respectă regula de a vorbi doar pentru sine în limbi atunci când nu există tălmaci, limbile se rostesc de multe ori chiar de la amvon, de către pastori și nu numai.
- Limbile penticostalilor, dar mai ales ale carismaticilor nu sunt cursive, fiind bolboroseli și nu limbi cu fonetică, vocabular, reguli gramaticale.
- Limbile nu vin în mod natural ci sunt provocate în sesiuni numite emfatic ”stăruințe după Duhul sfânt”. Nu avem nicio dovadă biblică asupra acestei chestiuni, rugăciuni ore în șir pentru a primi glosolalia. Dealtfel, modul de stăruință este de tip oriental, din religiile budiste și yoghine, prin repetarea unui termen prestabilit de foarte multe ori, concentrarea asupra unei ”mantre”.
- Există pastori penticostali dovediți a fi fost colaboratori ai Securității, totuși limbile lor nu au încetat, de asemenea, penticostali curvari ori hoți, vorbitori în limbi. Este dovedit faptul că darul limbilor se păstrează și după ce individul a părăsit biserica prin călcarea unei porunci divine, ori a divorțat fără a avea bază scripturală, ori a căzut într-un păcat din care nu dorit să se oprească devenind viciu și asta a dus la excludere, ori a părăsit penticostalismul în favoarea unui alt cult. În aceste cazuri, limbile rămân. Ele rămân chiar dacă respectivul alege să nu se mai roage în limbi niciodată!
|