După ce Mântuitorul s-a coborât din muntele Taborului, unde S-a schimbat la Față, l-a întâmpinat un tată cu un copil lunatic, la a cărui rugăminte copilul a fost vindecat. La întrebarea Apostolilor, „Pentru ce noi n-am putut să izgonim demonul?” , El le-a răspuns: „Pentru puțina voastră credință... căci acest neam de demoni, cu nimic nu poate ieși, decât cu rugăciune și cu post” (Matei 17, 20-21; Marcu 9, 28-29).
Din aceste cuvinte rostite de Domnul nostru Iisus Hristos ne putem da seama de un mare adevăr, și anume că rugăciunea, pentru a fi primită sau, mai bine zis, pentru a fi lucrătoare, trebuie să fie însoțită de post , împreună fiind ca două aripi, cu ajutorul cărora vom putea urca la înălțimea viețuirii duhovnicești, adumbriți în permanență de darul lui Dumnezeu.
( Protosinghel Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune , Editura Agapis, București, 2008, p. 97)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|