Citat:
În prealabil postat de lidiap
In primul rand multumesc tuturor celor care mi-au adresat un gand, sunt convinsa ca fiecare din cei prezenti aici este animat de ganduri bune.
As fi ipocrita sa spun ca numai el e de vina. Nu, de vina suntem amandoi. Partea neplacuta este ca nu am reusit sa trecem peste o sincopa care, in alte situatii, ar fi fost rezolvata demult.
|
Ce sincopa?
Citat:
|
Repet, am facut tot ce era omeneste posibil sa salvez aceasta casnicie dar nu am reusit. Actualmente sotul a parasit din nou domiciliul si, mai devreme sau mai tarziu, intrucat vrea sa-si refaca viata, va cere si divortul.
|
Si atunci de ce sa te agiti tu?
Cine stie, poate isi vine in fire pana atunci.
Citat:
|
Sunt multe de spus, poate nu intereseaza pe nimeni, dar e trist sa vrei sa construiesti ceva cu cel de langa tine, sa-ti faci planuri si sa descoperi ca erau numai planurile tale, nu si ale lui.Inca nu stiu ce l-a determinat sa aleaga drumul acesta, nu ne lipsea nimic.
|
Poate lui ii lipsea ceva.
Nu stiu de ce oamenii fac asumtii gresite, daca cineva se casatoreste cu tine nu inseamna ca perspectiva lui/ei asupra casatoriei, asteptarile, etc. sunt la fel cu ale tale si ceea ce oferi e tot ceea ce are celalat nevoie.
Citat:
|
Eram o familie normala, fara griji prea mari, dar ceva a scartait in relatia noastra.
|
Pai hotaraste-te, mai intai spui ca fost o "sincopa" pe urma ca nu stii ce l-a determinat sa faca asta.
Citat:
|
Psihic nu mai am resurse sa lupt. Ma sperie singuratatea, ma sperie faptul ca nu am posibilitati financiare care sa ma ajute sa cresc copilul, nu m-am gandit vreodata ca voi ajunge in acest punct. Dar, decat sa-mi plang de mila veti spune, mai bine sa caut solutii la problemele ce vor aparea.
|
Da, solutii sunt, dupa divort va trebui sa plateasca pensie alimentara, dar probabil nu foarte mult, depinde de venituri..