View Single Post
  #38  
Vechi 17.12.2016, 18:36:47
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Citat:
În prealabil postat de catalin2 Vezi mesajul
... procesul revelational propriu-zis s-a incheiat o data cu Domnul nostru Iisus Hristos si el nu mai poate continua sub aceeasi forma supra*naturala."
Duhul Adevărului, făgăduit de Hristos ucenicilor Săi, continuă lucrarea Domnului, în Biserică.
Dumnezeu Se relevă, necontenit și inepuizabil, în nesfârșite nuanțe și conținuturi vii, pretutindeni.
Credincioșilor, cu atât mai mult. Legătura organică dintre Viță și mlădițe face posibilă o necontenită rodire.
Iar cunoașterea/cunoștința (ce altceva este, în fond, Revelația?) lui Dumnezeu e convivă cu dragostea. Celui care iubește i se deschide o persoană, în taina relației interpersonale. I se revelează, i se descoperă. Doar omul care iubește pe Dumnezeu Îl și cunoaște, pe măsura iubirii lui pentru Domnul.
Când dragostea pentru Hristos, dimpreună cu liniștea, implicit cu smerita cugetare și celelalte, rodesc în sufletul omului - atunci acesta se preface în rai. Și cum va fi vreo revelație știrbită acum? Duce raiul vreo știrbire? Și cine poate spune că această revelație este limitată, fie și de Hristos? Când, dimpotrivă, El fiind tainic și de nepătruns întrutotul, deschide sufletului celui îndrăgostit nesfârșitele drumuri ale uimirii...
Dragostea lui Dumnezeu e cunoaștere. Domnul Se relevă în nesfârșirea Lui aceluia care I S-a încredințat întru totul.
A gândi că Revelația e un proces încheiat pe pământ, e gând străin de Adevăr.
Iubirea nu poate sfârși. Dimpotrivă, firea ei este ca mereu să înceapă. Izvor al necontenitei reîmprospătări, asta-i dragostea.
Și odată cu ea e cunoașterea. Reînnoită, pururea.
Reply With Quote