[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

SCRISOAREA UNUI COPIL CU PRIVIRE LA HALLOWEEN
"Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2016, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea.
Celebrez moartea. Întunericul. Groaza.
Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare data parcă mai înspăimântătoare.
În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.
Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi sufletele?
Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile, creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave.
Ce vreţi să faceţi voi din noi?
De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea?
De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura poporului român?
Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forţelor răului şi a întunericului.
Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor.
Nu vrem să ne mai trezim noapte plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în industria numită Halloween.
Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm.
Să ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii.
Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.
An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne confecţionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate.
Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?!
Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi!
Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori!
Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni!
Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns."
(Scrisoare deschisă a unui copil cu privire la Halloween)

O porcarie demagogica tipica, scrisa de vreun parinte sau de unul care nici macar nu are copii, unul care habar n-are ce e in sufletul copiilor.
Copiii nu inteleg ce e Haloinu' asta, asa cum il intelegti voi. Ei il iau in joaca. Cum iau in joaca multe altele.
Astea nu sunt spaimele copiilor, sunt spaimele parintilor nevrotici si chiar mai rau de-atat, care isi inchipuie ca detin Adevarul.

Iar daca vreti copii imbracati in haine de ingeri, atunci faceti ca mine: invatati-va pruncii sa fie oameni ai lui Dumnezeu si faceti-i, cum am facut eu, copii de Altar. Fiul meu se imbraca la fiecare Liturghie in haine de inger. Fiica mea picteaza icoane, deseneaza sfinti, umple lumea de frumusete prin sutele de creatii pe care sufletul ei curat si luminat le-a adus deja sub ochii nostri. Copiii mei iubesc muzica, cea adevarata, iubesc jocul si cartea, citesc si creaza nenumarate povesti, sunt deja oameni ai cartilor si ai Bisericii desi sunt foarte mici.
Iar astea pentru ca noi, parintii copiilor nostri, tragem la Hristos si ii ducem pe micuti la biserica, la cat mai multe slujbe, cu o cat mai atenta si umila participare. Pentru ca am stiut sa ii apropiem cu mult tact de Sfanta Biserica. Pentru ca nu i-am fortat, nu i-am manevrat cum faceti voi, nu i-am manipulat cu dulcegarii si amenintari in acelasi pachet, nu le-am strivit firea cu apocalipse si iaduri, ci i-am deprins sa se bucure de viata, sa slujeasca fiind recunoscatori, sa dea slava Bunului Dumnezeu pentru toate. Absolut pentru toate!

Lasati porcariile voastre de mestesuguri manipulatorii!
Lasati copiii in pace!
Acolo unde un copil are inima curata si mintea ingrijita de parinti iubitori si de preoti adevarati, acolo nu vor patrunde sarbatorile mortii. Niciodata!

Intelegeti prost totul, ca de obicei. Pentru ca va lipseste mestesugul iubirii, intelepciunea, daruirea sufleteasca. Pentru ca va inchipuiti inainte de vreme partasi la Adevar.

Pentru ca in voi insiva va este mort copilul interior! Mai ales pentru asta!

Infatuarea si superficialitatea voastra sclifosita, inchipuita, e cea mai buna colaborare cu fortele intunericului.
Nu voi sunteti in masura sa ii educati pe copii, ci tocmai copiii ar trebui sa va fie voua parinti! Sunt mult mai destepti ca voi, sunt mult mai curati si luminosi decat voi si, peste toate, mult mai puternici decat voi, demagogii de meserie.