Citat:
În prealabil postat de Florinvs
Iar problema concubinajului este una foarte dificila de analizat!
Pe de o parte, nu trebuie sa creem sperante false unui om, nu trebuie sa-l facem sa se ataseze de noi si apoi sa ne iubeasca, sa-si puna sperante si planuri de viitor, pentru ca mai apoi sa-l parasim/sa o parasim si sa facem sa sufere aceea persoana!
Asa ceva reprezinta o mare lasitate si as spune chiar un act de cinic!
Insa pe de alta parte, nici nu poti sa te casatoresti cu un om, fara ca mai intai sa-l cunosti! Ori anumite aspecte la un om nu se pot cunoaste decat daca ori locuiesti zi de zi cu aceea persoana, ori te vezi cat mai des sau petreci un timp cat mai mult cu aceea persoana!
Deci cum ar trebui facut ca sa poti indeplini ambele aspecte mentionate mai sus ?
|
Nu trebuie sa traiesti in concubinaj ca sa cunosti un om!
De ce s-au inventat intalnirile/ vederile? Te intalnesti cateva luni si te casatoresti cand esti indragostit.
Cel mai bine sa fie amandoi virgini ,asa la prima la dragoste altfel se sudeaza relatia; daca amandoi sunt satui de atatea experiente si relatii consumate ,vor ramane cu cautatul.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|