[vsovi]

În prealabil postat de ioan67

Colegule vsovi, astfel de viziuni sunt intampinate mai mereu cu scepticism si, ca sa zicem tot adevarul, cu batjocura. E cumva firesc, deoarece intre omul care traieste anumite experiente si omul obisnuit (adica lipsit de ele) e diferenta de la cer la pamant. Cel putin in momentele respective, cand are loc viziunea.

Aşa este... nimeni nu te crede deşi nu minţi.

Dar spui ca omul bleumarin ti-a transmis un mesaj. Oare nu asta e important? Ca era bleumarin sau auriu, ca avea aripi de foc sau ochelari de soare, ce mai conteaza? Important e mesajul, ca doara d'aia ti l-o fi trimis Dumnezeu.

Păi e important şi cine e cel ce ţi-l transmite căci şi prin el însuşi îţi transmite Dumnezeu ceva... deci ce mi-a zis e una şi cine era şi cum s-a arătat e alta însă ambele aspecte sunt importante şi ambele împreună sunt purtătoare de mesajul cel drept şi corect. Deci contează!

Si care e mesajul?
Daca am inteles bine, ti-a spus ca Scriptura nu trebe sintetizata, redusa, circumscrisa unei singure idei. Cam asa ceva... Ti-a atras atentia, largindu-ti astfel cugetarea, ca Scriptura e iubire si dreptate si maretie si putere si mila si credinta si multe altele.
Excelent mesaj!

Cam aşa, eu redusesem toată Biblia la iubire şi nu-mi dădeam seama că defapt era iubirea mea omenească, iubirea de sine care este defapt dorinţă de corupere şi privilegiere... adică un egoism feroce ce vine din pismă şi răutate ce caută stăpînirea semeaţă şi lăudăroşenia arătîndu-se îmbrăcat în altruism smerit şi făţarnic, vopsit frumos cu tot felul de bune intenţii.

Ca intr-adevar, din experienta fiecaruia si dupa marturiile celor vrednici de crezare (sfintii, crestinii imbunatatiti, marii invatatori), Scriptura se arata a fi o carte diferita de celelalte.
Nu poate fi incadrata, decat daca voim s-o ciopartim. Nu poate fi asimilata in minte ci, dimpotriva, ajuta ea mintii sa se acomodeze la realitatea dumnezeiasca.
Scopul Scripturii nu pare a fi sa ne confirmam noi prejudecatile cu ajutorului Ei ci, dimpotriva, sa ne lepadam de gandirea simplista si reductionista.

Exact iar eu prin concluziile mele ''deştepte'' practic îmi închideam singur accesul la Adevăr cu ştiinţa aia care decurgea din axiomele mele concluzive.

Asadar mesajul cred ca a fost de mare ajutor pentru tanarul care, soldat fiind, cauta pe Dumnezeu.

Da, însă eu nu am pus mare preţ pe acea arătare, mi-a rămas pe undeva prin minte dar am uitat complet de ea neţinînd seama de cine era acela, sau ce a vrut ci doar m-am mai gîndit foarte puţin la ce a spus înţelegîndu-l şi dîndu-i dreptate şi observînd unde anume greşeam. Deci a fost ca un episod banal care a trecut rapid prin viaţa mea... însă mi-a rămas în amintire.

Si atunci, n-ar merita mai degraba sa te centrezi pe acest aspect decat sa dai apa la moara unor amici care sunt interesati de culoarea omuletului?

Păi şi culoarea lui era foarte importantă căi bleumarinul este practic culoarea adîncurilor mărilor, a oceanelor deci este simbolul smereniei deşi el arătîndu-se aşa cred că a vrut să-mi transmită că a murit deci s-a arătat exact cum arăta el.

Nu de alta dar noi, oamenii obinuiti care nu avem astfel de viziuni, ne simtim mai confortabil cand e vorba de culori si alte insusiri fizice, decat atunci cand suntem solicitati sa ne depasim zona de confort intelectual si emotional pentru a medita la noimele Scripturii si la Tainele Dumnezeirii.

Păi şi culorile au un aspect simbolic fiindcă toate cele ce sunt făcute au la bază o înţelepciune frumoasă şi bună pusă acolo de Creator, de Făcătorul Cerului şi a Pămîntului şi a tuturor celor văzute şi nevăzute. Deci orice contează şi poate fi purtător de mesaj sau de ceva înţelepciune. Eu cred că pur şi simplu aşa era în momentul acela, negru-bleumarin dar nu fiindcă era drac ci fiindcă murise. Aşa am ştiut eu că asta a fost semnificaţia: tocmai murise.

P.S. Raminind inca o clipa la problema culorii, de dragul amuzamentului, eu cred ca omul din vazduhuri avea culoarea bleumarin ca sa iti sugereze ca Pamantul e rotund, iar nu plat. Gandeste-te, e o simpla deductie logica in baza cunostintelor elementare de geofizica si optica duhovniceasca.

Nu s-a arătat în văzduhuri ci undeva lîngă mine, lîngă pat, dar nu ca şi cum ai vedea o halucinaţie ci cumva lîngă mintea mea încît nimeni nu-l putea vedea şi nimeni nu mai era de faţă... deci nu era ca într-un vis ci într-o realitate a mea şi a lui lipsită de orice altceva.

Pe atunci nu ştiam că pămîntul e plat ci pe atunci credeam şi eu în toate teoriile heliocentrice şi în teoriile oamenilor de ştiinţă şi în toate prostiile gLumii aşa că nu avea ce să-mi sugereze despre cum se interpretează Facerea.

La adevăratele interpretări la Facerea am ajuns treptat cerînd mereu la Dumnezeu lămuriri şi depunînd toate eforturile ca să înţeleg fizico-matematic şi practic cum e defapt lucul în care ne aflăm.