[aubergine]

În prealabil postat de ahilpterodactil

In cartea "Despre preotie" se vorbeste pe indelete despre asta. Sfantul Ioan Gura de Aur, mai ales, are acolo o expunere a constiintei celui chemat sa fie preot, de iti vine sa fugi, mai degraba, de preotie decat sa iti treaca prin cap vreodata asa marire...
Se pare ca nu intamplator un om atat de scrupulos ca Ioan Hrisostom a ajuns un sfant asa de mare.
La polul opus, multi nu isi fac nici o problema de constiinta cand se indreapta spre Teologie, cu gandul la preotie. Din fericire, pe parcursul studiilor si al vietii studentesti in general (care la Teologie e circumscrisa, clar, practicii ortodoxe - desi unii se mai sustrag, deh) au loc si schimbari minunate. Baietii se mai domolesc, inteleg mai mult si mai bine, se slefuiesc si cand ajung la absolvire au deja o stare semnificativ imbunatatatita.
Totusi, din practica pastoririi vin date alarmante. Mai ales ca au grija unii sa faca din tantar armasar si sa dea pe mana hulpava a mediei tot felul de grozavii, de rastamlmaciri etc.

Da, preotul ar trebui sa fie cat mai aproape de modelul (unul din ele) oferit de Ioan Gura de Aur in "Despre preotie". Aceasta e, insa, deontologia.
Cum e de fapt, in practica, anume cati preoti sunt departe de menirea lor, e deja alta poveste.
In orice caz, comunitatii in mijlocul careia slujeste preotul ii revine un rol important in formarea acestuia. Cred ca nu doar fiii si fiicele duhovnicesti sunt dupa cum le este parintele, ci si preotul este, nu de putine ori, dupa chipul si asemanarea comunitatii de credinciosi...
Desi ar fi de dorit ca preotul sa fie carmaciul absolut, modelatorul suprem, nu-i asa?...:)
Ei bine, nu prea e asa si cred ca nici nu trebe sa fie.
Biserica, asa cum arata ea in istoria recenta, imi pare viciata de idolul puterii, de tot felul de scari si scarite ierarhice exterioare (fara nici o legatura cu Scara despatimirii) iar nu hranita de nutrimentul unic al iubirii jertfelnice. Acolo unde e duhul iubirii intre preot si credinciosi, cu receptivitate in ambele sensuri, cred ca se afla cu adevarat Biserica.

Ati scris bine, imi face placere sa va citesc. Eu cred ca preotul ar trebui sa fie el carmaciul, sa se deosebeasca net de ceilati, oamenii sa se dea dupa el, si preotul sa nu faca nici un compromis pentru ca sa isi pastreze turma. Daca el e un exemplu aproape perfect si oamenii vor fi asa, daca el ii va invata si va oferi iubire, indrumare, si isi va pune tot sufletul, nimeni nu va parasi biserica. Ar trebui sa fie o personalitate care sa se impuna, sa influenteze in bine s.am.d.
E greu sa fii preot, de aceea ar trebui o selectie mai riguroasa, in nici un caz sa nu se mai accepte cumpararea posturilor pe bani asa cum e azi.