Dragostea este iertatoare. Modul prin care se manifesta dragostea este si iertarea, alaturi de rabdare si de toate celelalte.
Copilul iarta cel mai mult pentru ca el, imi pare, e plin de iubire. Copilul crede in iubire, imi spun, fara prea multe socoteli. A iubi e firesc in copil.
*
Ma intreb si daca poate fi iertare si pocainta fara harul acestora.
Imi pare acum ca Dumnezeu ne da harul iertarii si al pocaintei. Nu stiu in ce ordine... Nu stiu in ce relatie cauzala, poate ca determinismul acesta il pune mintea noastra, obisnuita sa functioneze determinist... Nu stiu...
*
Iar daca e un har al iertarii si al pocaintei, la care omul raspunde mai mult sau mai putin, atunci e si taina. Unde e har si e suflet de om, atunci cred ca e si taina...
Iar daca e taina, atunci imi e cu atat mai greu sa pun o ordine cauzala intre iertare si pocainta. Poate ca taina nu se supune unei relatii cauzale stricte... Poate ca e ca o imbratisare - nu stii cine a inceput-o, nu banuiesti cand se termina...
*
Acum imi spun doar sa ne ajute Dumnezeu sa ramanem in taina iertarii si a pocaintei, ori a pocaintei si a iertarii. Sa ne tina Domnul in puterea de a ierta si de a lucra pocainta, prin Mila Lui!