În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Vrei, nu ? De vrut e uşor, să îţi pună altu mură-n gură.

Dar ai pus tu mânuţa ta să cauţi singurel în Biblie ? Este şi Biblie digitală, cu modul de căutare. Eşti comod nevoie mare, şi aduci sminteală, fiindcă ereticii, aud necredinţa noastră, care e devenit demult glasul plăcerilor minţii lor, şi în întuneric fiind, se pun să-şi strige plăcerile, scuipând otravă către noi şi adunându-şi osândă la iadul ce îl vor moşteni.

"Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei 22, 29)

Iată, deci, mura-n gură:

1. "Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng." - (Romani 12, 15)
Deci dacă Sfinţii din ceruri, am dovedit din Biblie, că se bucură pentru întoarcerea unui păcătos, deci ei Sfinţii bucurându-se cu cei ce se bucură în pocăinţă, oare nu plâng cu cei ce plâng?
Da, plâng cu cei ce plâng, dar plânsul Sfinţilor nu sunt lacrimi ca ale noastre, ci fiind în prezenţa lui Dumnezeu, se întorc cu rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu, rugându-se pentru cel ce plânge şi cel ce caută pe Dumnezeu, mai ales când acela cere ajutorul şi rugăciunile acelui Sfânt, oricare dintre Sfinţii şi Casnicii lui Dumnezeu, neîntârziat se va ruga pentru acela care cere de la acel Sfânt şi Prieten al Domnului, care locuieşte veşnic în Casa Domnului şi Împărăţia Cerurilor, acei Sfinţi care vor judeca lumea şi Sfinţii vor judeca şi pe îngeri (I Corinteni 6, 2-3). Deci "să stăm bine, să luăm aminte, Sfintele Sfinţilor" (Liturghie).

2. "Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge" (I Corinteni 7, 30)
Cei ce plâng, ca şi cum nu plâng. Deci plângerea Sfinţilor din ceruri, nu e ca plângerea noastră, cu lacrimi din răutate, sau din neînţelegere şi slăbiciune, ci e plâns al fierbinţelii rugăciunii lor.

3. "să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut." (II Corinteni 12, 21)
Adică să plângă Pavel pentru cei care nu-şi plâng păcatele, să le pocăiască prin plâns, plânge în locul celor care nu plâng, până vor ajunge să plângă şi ei.
Căci cine păcătuieşte, trebuie să se pocăiască apoi de necurăţia şi desfrânarea şi necumpătarea pe care le-a făcut, dar iată, spune: "care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit", deci ce-i cu ei? Pe aceia îi plânge Pavel. Plânge pentru ei, ca să le de-a lor Dumnezeu plânsul cel de pocăinţă, spre înnoirea omului, a minţii, a fiinţei lor.

4. Dacă Hristos Cuvântul, Fiu şi Dumnezeu, a plâns pentru Lazăr, prietenul Lui, şi Iisus a plâns pentru Ierusalim, oare nu plânge pentru omenire?
Şi dacă Hristos plânge pentru omenire, Sfinţii, care prin El sunt vii în Împărăţia Cerurilor, începând cu tâlharul de pe Cruce, oare nu plâng şi ei pentru omenirea care nu se pocăieşte? Ba da plâng, dar plânsul lor, e altul, a lui Hristos, Dumnezeu fiind, plânsul Lui în Ceruri, sunt împreună lucrarea neîntreruptă, cu focul dragostei faţă de noi, în Sfânta Treime, şi a Sfinţilor, de rugăciunile cele care mută munţii păcatelor noastre, de mântuire a omenirii, care acestea sunt peste mintea noastră de înţelegere.

5. "mă voi plânge întru amărăciunea inimii mele." (Iov 7, 11)
Iată plânsul cel fără lacrimi, plânsul inimii. Plânsul care îl au şi Sfinţii în ceruri, făcând rugăciune din inima lor, în care locuieşte Hristos, care a stat la uşa inimii lor şi a bătut şi ei L-au primit şi s-au îndumnezeit şi s-au mântuit, acela este plânsul inimii lor.

6. "Cine te va plânge? (...) Cine te va mângâia?" (Isaia 51, 19)
La fel cum Pavel îi plângea pe cei care nu plângeau spre pocăinţa lor, şi căuta să-i mângâie, rugându-se îi plângea, la fel şi noi trebuie să îi plângem pe cei nepocăiţi, păgâni, atei, eretici, să ne rugăm pentru ei cu lacrimi, şi în neputinţele şi păcatele noastre, să ne plângem păcatele în aşternutul patului nostru, sau la fiecare răsărit de soare, ca să biruim şi să cerem rugăciunile Sfinţilor, căci pe lângă lacrimile noastre puţine şi neputincioase către Dumnezeu, Sfinţii ne plâng şi ne mângâie cu sfintele lor rugăciuni către Hristos Dumnezeu.

7. "Va plânge de aceasta pământul" (Ieremia 4, 28)
Iată pământul plânge ca o fiinţă vie, la fel cum cerurile vorbesc, căci "cerurile spun slava lui Dumnezeu" (Psalmii 18, 1) la fel cum şi corbii vorbesc şi se roagă lui Dumnezeu: "Celui ce dă animalelor hrana lor şi puilor de corb, care Îl cheamă pe El." (Psalmii 146, 9) dacă corbii vorbesc, asemenea şi toate animalele vorbesc şi se roagă lui Dumnezeu. La fel cum şi viţa de vie a Domnului plânge înaintea Domnului (Ieremia 12, 10-11) şi apoi El, Însuşi Dumnezeu plânge după via Lui: "Şi te voi plânge pe tine, vie din Sibma" (Ieremia 48, 32)
Şi dacă acestea care în aparenţă nu sunt vii, iată sunt vii, căci nimic din ce crează Dumnezeu nu este mort, ci este viu, deci dacă pământul plânge pentru pustiirea unei ţări, la fel şi Sfinţii, din Împărăţia Cerurilor, cum se bucură pentru întoarcerea unui păcătos la pocăinţă, la fel ei plâng, pentru pustiirea noastră de har, pentru păcatele noastre, cu plângerea rugăciunilor lor fierbinţi, cele mai presus de grăire.

8. "Nu te întoarce de la cei ce plâng, şi întristează-te cu cei întristaţi." - (Isus Sirah 7, 36)
Oare Sfinţii se întorc de la cei ce plâng? Oare nu se întristează cu cei întristaţi? Cu adevărat se întristează cu cel întristat şi plâng cu cei ce plâng şi îi mângâie cu rugăciunile lor către Dumnezeu, care vede inimile tuturor.

9. "Iar dacă nu ascultaţi acestea, atunci sufletul meu va plânge în locuri tainice mândria voastră" (Ieremia 13, 17)
Sufletele plâng, ne spune Duhul Sfânt.
La fel şi Sfinţii din Ceruri plâng pentru noi, pentru mândria noastră, neascultarea noastră, şi nepocăinţa noastră. Plâng sufletele lor, fără lacrimi, ci cu plânsul cel mai dureros decât cel cu lacrimi, care este plânsul dragostei, dragostea care nu cade niciodată.

Ajung aceste exemple... Ele sunt în total, mult peste 100 de versete, care arată transmit direct sau indirect plângerea cea de multe feluri, ale Sfinţilor lui Dumnezeu.

"Cine are urechi de auzit, să audă." şi să vă fie spre mântuire.