Sfanta nepasare
Din punctul meu de vedere, "Sfanta nepasare" este spatiul apofatic care se deschide in toate, atunci cand vederea noastra le investigheaza adancul.
Dragostea apare atunci cand mintea noastra concepe o "identitate".
Cand mintea realizeaza o identitate apare un foc intelegator in inima.
La sfinti, acest foc este intotdeauna in natura dragostei.
Toate identitatile sunt privite cu dragoste.
Iar aceasta dragoste este curata pentru ca ea se extinde apofatic in fiecare identitate.
Aceasta componenta apofatica a perceptiei este o slobozenie nespusa.
Sfintii nu sunt prinsi in "identitate" nu intra in coliziune cu aceasta. Ci se pot odihni liber in infinitatea adancului ei.
Aceasta patrundere eliberata de coliziune este Sfanta nepasare.
"Sfanta", pentru ca ea dezleaga sufletul.
"El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă"
Dragostea si Sfanta nepasare nu se afla in contradictie ci intr-un perfect echilibru, intr-o patrundere armonioasa - unde nu stii care este una si care este alta.
__________________
|