Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Ce credeți, cum e mai rău?
Să nu-ți pese de nimeni și de nimic, trecând prin viață ca un iceberg plimbat de curenții veacului încoace și încolo?
sau
Să-ți pese chiar și atunci când faptul de a-ți păsa este întâmpinat cu mare nepăsare?
Merită să ne pese de cineva?
Merităm să-i pese cuiva de noi?
|
Am vazut aici diverse definitii si opinii chiar foarte ciudate si contradictorii.
Pentru mine a-ti pasa de ceva sau cineva (este un verb care nu sta asa de singur), inseamna sa ai/sa arati un anumit interes pentru ceva/sau cineva.
In general el arata un sentiment, o traire a omului, o compasiune.
Poate sa-ti pese de ceva sau cineva in urma unei influente negative sau pozitive. Adica iti pasa ca lucrul sau persoana face un rau, sau dimpotriva te misca (iata si sinonimul) pentru ca este pozitiv.
Pasarea asta (si nepasarea pana la urma) este legata de o sensibilitate (mai mare) a omului.
Sunt oameni carora le pasa mult de orice si altora care nu le pasa. Asa sunt construiti de la natura, sau sunt antrenati de-a lungul vietii.
Din experienta personala as spune ca idealul este undeva la mijloc.
Nici sa fii prea "pasator" nu este bine pentru ca te afecteaza si psihic si fizic (daca rezultatul inseamna sa te implici), te distruge.
Dar nici sa treci prin viata ca ice-bergul/piatra nu este normal si bine. Sentimentele au si ele rostul lor.
Si mai ales traim intr-o societate si nu singuri in varf de munte.
Da, vad si eu azi ca multi carora le pasa si actioneaza sunt intampinati de multe ori cu...nepasare. Nu stiu de ce. Sunt oamenii asa, sunt si imprejurari care ii schimba si ii face sa nu le mai pese (nu mai gasesc puterea de nici un fel spre a le pasa).