[sophia]

Vad ca se amesteca aici mai multe lucruri si incep sa ma zapacesc si eu.

1. Homosexualitatea este sau ar trebui sa fie o problema sexual-afectiva, deci intima si atunci traita in dormitor si nu pe strada.
Nimeni n-ar trebui de fapt sa stie cine si cu cine traieste in casa si ce face. Bine, cu mici exceptii (casatorie, adoptie de copii).
Altfel cum stie unul de la magazin sau mai stiu de la ce institutie ce e cu mine?
Nu stiu, eu sunt ingrozita de anumite idei, care vad ca iau amploare tot mai mult.
Pai scrie pe fruntea mea pururi: roman, ortodox, orientare sexuala etc?
Nu poti sa-ti ascunzi anumite trasaturi definitorii: culoarea pielii, sau forma ochilor, a nasului, textura parului. Dar in rest
dupa ce ma judeci si de ce?

Intru intr-o cofetarie sau librarie si vede vanzatorul ce scrie pe fata mea. Sau cum? Dupa ce principiu se fac aceste refuzuri?

Ma intreb la ceea ce scria si CristianR mai sus de unde stie si un preot ce e cu mine? Trebuie musai sa-i spun ce fac eu acasa in pat? Sigur ca daca ma duc eu barbat sau femeie cu omul de acelasi sex sa ma cunun in biserica se vede.
Deocamdata e vorba insa numai de cununia civila. Nici o religie nu accepta homosexualitatea din cate stiu.
Ah, ca mai apare acum cate un preot mai liberal. Nu pot sa judec. Este raspunderea lui.

Cum pot fi controlati oamenii asupra orientarii sexuale? In buletin si pasaport nu scrie.

Ah, da, exista destui care sunt foarte evidenti, adica vor cu orice pret sa arate ca sunt altfel: prin atitudine, aspect (frizura, machiaj), haine etc. Nu stiu de ce. N-am inteles de ce trebuie sa fie atat de stridenti. Ce vor sa arate?

Dar in rest? Daca omul este discret si la locul lui, nu poti sti.
Eu insami am avut surprize mari de-a lungul timpului: mi-au placut anumite personalitati publice si mai tarziu am aflat ca au alta orientare sexuala. N-as fi crezut. Pacat.
Se intampla si in unele cupluri heterosexuale sa duca un trai normal, fara ca partenerul sa stie ceva si afla abia mai tarziu.

2. Ma deranjeaza discriminarea de orice fel. Si o traiesc aici destul.
Mai ales ca exista si prejudecati de toate felurile.
Si nu-mi place nici extrema cealalta, cand o minoritate (desi cine mai stie daca intr-adevar este) este prea ofensiva in a-si cere drepturi speciale.

3. Pe de o parte ma deranjeaza mult si nu inteleg anumite lucruri. Pe de alta era de asteptat sa se ajunga intr-o zi si aici.
Devierile acestea de orientare sexuala exista peste tot, in diverse cercuri, in biserica, in politica, in sport, etc. Si atunci oamenii aia au luptat si au castigat (in multe locuri).
Acum ca asta aduce un avantaj in politica sau mai stiu eu. Este discutabil.

4. Nu ma deranjeaza casatoria homosexualilor. Sunt pe afara oameni normali, ca eu si Dragos si CristianR si etc. Acasa sunt altfel.
Mi-e este greu sa-i inteleg (din pdv tehnic-medical) si ii consider intr-adevar altfel. Ei nu ma vor convinge prin toate miscarile lor oribile de pe strazi, ca ei sunt normali. Asta nu. As prefera sa stea cuminti in banca lor, ca si noi.

Desi am ajuns sa ma intreb ce mai este de fapt normal si cine. Si cine este in majoritate si cine in minoritate? A facut cineva o statistica in acest sens?
De unde stiu eu ca nu suntem noi heterosexualii o minoritate?

Ma deranjeaza ca nu explica si nu rezoöva medicii aceste nelamuriri si mai ales modul in care ei trateaza asemenea cazuri, mai ales transsexualitatea. Este oribil.

Ceea ce ma deranjeaza foarte mult sunt alte aspecte:

- dreptul la adoptie a celor cu alte orientari sexuale - in conditiile in care adoptia nu este reglementata asa cum trebuie nic pentru restul lumii.
Heterosexualii au mari probleme in a adopta un copil. Sunt conditii nenumarate si grele: varsta, casatorie, bani etc.
In fond esu stiu cazuri care au adoptat copii de ani de zile. Daca ai bani poti face orice, si ca homosexual.
Daca sunt ei parinti potriviti? Nu stiu si ma indoiesc. Dar nu ma ajuta pe mine om normal sa adopt un copil si trebuie sa dea drepturi speciale celor de alt fel? Aici am eu probleme.

- ma deranjeaza atzatzarea unor grupuri impotriva altora, judecarea oamenilor. De pilda ca esti rau daca nu poti sau nu vrei sa accepti anumite probleme care sunt impotriva gandirii si sufletului tau. Nu ma duc sa fac rau cuiva, sa traiasca in pace. Dar ca sa vii sa ma obligi sa accept anumite lucruri?
Ca trebuie sa discutam in presa, in scoli, pe strada despre problemele sexuale si psihologie ale unora, sau ca au drepturi in plus. Nu inteleg asta.

Dar in schimb nu se ocupa nimeni de alte aspecte discriminatorii: la angajare, la adoptie de copil, la credinta, etc.

5. Oamenii au toti niste particularitati. Pai ce se intampla daca le luam pe toate la rand si judecam si discriminam? Pe unul ca e mai brunet, altul ca e mai prost, pe altul ca e de la sat, pe altul ca nu are copii, pe altul ca are ochelari, ca e femeie etc.
Si asa este destul ce se intampla in lume si chiar in credinta (ca e femeie, ca e casatorit etc.). Nimeni nu mai tine cont de nimeni.

Si in final va atrag atentia din nou ca judecata asta in credinta si dezbinarea mai ales in cadrul crestinismului si a ortodoxiei insasi poate avea mari repercursiuni. Stau unii la cotitura sa ne distruga. Si aia sunt tari si multi si mai ales uniti. Treziti-va! Deschideti ochii si aveti teama!!!! Incetati cu dezbinarea!