[Ioan_Cezar]

Să scrii anumite lucruri în public, mai ales într-un anumit public, te poate răni mai apoi sau te poate omorî de-a binelea.
Tre să fii ori foarte prost, ori complet iresponsabil, ori ambele ori... altfel...:)
Şi iată-mă, după oarece ezitări, că dau frâu liber gândului şi, conştient de riscul asumat, meditez cu amărăciune, în leagănul forumului creştin la lumea noastră, la soarta celor care ne cunoaştem pe aici prin pustia ori poate prin jungla sau grădina (mare e, Doamne!) forumului nostru.

*

Nu ştiu cum s-a întâmplat dar am cunoscut mulţi oameni care au lucrat în sau pentru sau cu Securitatea statului Român. Am ajuns chiar să lucrez eu însumi, o zi, pentru această instituţie. Am pregătit un examen de admitere la proba psihologie, cândva. Mi s-a cerut şi am acceptat. Eram încă student (culmea, ei nu ştiau acest amănunt!!!) Iubeam pe atunci profesia de dascăl şi eram bun, se pare, de m-au sunat acasă cei de la SRI.... Amintiri (frumoase!) din tinereţile mele tulburi...
Păstrez o amintire frumoasă, repet. Oamenii aceia sunt chiar onorabili, jos pălăria! Serioşi, respectuoşi, cu limite, darnici. Îşi văd de treaba lor şi fac bine ceea ce fac. Cum o fi mai departe cu evaluarea din ţşpe puncte de vedere, asta e altă socoteală şi nu mă interesează. Eu vreau să scriu aici altceva.

*
Toţi marii noştri duhovnici şi ierarhi au colaborat şi colaborează cu Securitatea. Era şi este inevitabil. Era şi este, dealtfel, cu totul firesc. Biserica nu e în război cu Statul, ci, în bună Tradiţie Ortodoxă, după Cuvântul Domnului, e în relaţie deschisă, de convieţuire.
Unii dintre preoţi/monahi s-au supus umil, alţii au negociat cu tărie, unii au pătimit din greu, alţii s-au gudurat, lingăi. După cum a fost stofa, caracterul, duhul fiecăruia. Nu a scăpat nimeni de un taifas cu "băieţii". Nici în mânăstire nici în afara ei. Acest lucru e fapt, nu părere. Abia de aici, pornind, vin şi părerile, cum or fi...

*
Şi Părintele Arsenie Boca şi părintele Cleopa şi Părintele Arsenie Papacioc şi mulţi alţii, inclusiv patriarhii noştri, au trecut prin proba dialogului cu sau fără negociere cu Securitatea.
Minunat sugerează cum au stat lucrurile iubitul nostru Marin Preda în Delirul, Cel mai iubit..., etc. Revedeţi acolo!

*
Din relaţia cu Secu, Părinţii au avut traiectorii diferite. Într-un fel a continuat Patriarhul Iustinian Marina (în general ruşinos), într-un fel Părintele Cleopa, altfel Patriarhul Teoctist, altfel actualul nostru Păstor şi altfel Arsenie Papacioc ori Arsenie Boca.
Arsenie Boca a fost necompliant, se pare. L-au strivit. Avea acrivia lui pe care puternicii zilei nu o pricepeau. Un prooroc nu se desfiinţează pe sine în faţa unor oameni obişnuiţi, chiar de ei se cred se vor şi chiar sunt, poate, binevoitori. Arsenie a colaborat cu ei până la un punct, apoi a început martirajul, cu nesfârşite sâcâieli şi momeli, până la uciderea finală, prin tortură extremă. Ei credeau în istorie, Arsenie credea (şi era) în Hristos. Ei l-au strivit cu Istoria. El i-a iertat cu puterea Duhului Sfânt. Arsenie a ales calea cea grea, a confruntării directe, bărbăteşti, eroice. Alţii au ales o cale mai feminină, ca să zic aşa... Au răzbit şi ei, cumva, totuşi. Dar ca fetele, mă rog... Şi totuşi au biruit! Au păstrat Biserica, Tradiţia, Duhul. Ca fetiţele, ce-i drept... Dar au păstrat! Cinste lor, tot jertfă se cheamă! jertfă pentru Hristos, jertfă pentru ca noi să fim azi în aşezarea care ne oferă, încă, darurile Duhului şi mântuirea.

Să încheiem aşadar disputa penibilă în care unii se dau în vânt după Pavel ori după Apolo, după Arsenie Boca ori după Arsenie Papacioc. Cu toţii au experiat mâzga păcatului, coarnele dracilor şi Lumina Neînserată.
De suntem lucizi şi convionşi că noi înşine avem de lucru azi, aici, cu ajutorul lor, să revenim la învăţătura Bătrânilor şi a Domnului! Să luăm ce e bun de la fiecare, să ne bucurăm de nevoinţele lor rodnice, să ne silim mai degrabă spre a ne limpezi fiecare şi împreună drumul spre Împărăţie, iar nu să ne punem piedici ca fanii cluburilor sportive adverse.

Fraţilor, vă propun o clipă de bună nelinişte, un mic efort. Ce credeţi? Dacă azi s-ar întâlni sub ochii noştri, în public (să zicem în Dealul Mitropoliei): Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Părintele Stăniloae, Părintele Cleopa, Părintele Paisie Olaru, Părintele Sofian Boghiu, Părintele Rafail Noica, Părintele Sofronie, Apostolul Ioan, Lazăr, Avraam, Adam şi (ca să nu fiu bănuit de discriminare) chiar şi maica noastră Eva - oare ce ar face?
Şi-ar scoate, oare, ochii?
Sau mai degrabă s-ar închina unii înaintea celorlalţi, cu semnul Sfintei Cruci, şi-ar săruta picioarele unii altora, s-ar îmbrăţişa
apoi ar începe o minunată, mare, eternă Sfântă Liturghie...
Noi de ce nu am face precum ei?
Că doară îi iubim, fraţilor şi surorilor, cum şi ei ne iubesc pe noi, nu-i aşa?........:)