[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de mirela.t

doar cateva, "habotnicesti" :

3. Am zis: daca vrea Dumnezeu ma mantuieste, daca nu, nu.

22. Am vorbit cu mai multe intelesuri.

94. M-am impreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori in 24 de ore.

144. N-am facut cruce cand am trecut pe langa biserica.

148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserica, atunci cand am avut ciclu.

185. Am luat anafora si agheasma, desi mancasem sau bausem apa dupa miezul noptii.

http://www.crestinortodox.ro/religie...nii-69256.html

Doamne ajută, Mirela.

Te cam prinde duhul Statelor Unite ale Americii...

Suntem în Post.
Postul Sfinţilor Apostoli.
În urmă cu câteva răspunsuri ale tale, la răspunsul numărul 7, în acest topic, îi doreai Post binecuvântat fratelui Cristian. Apoi ai scris despre "habotnicii" în practica Bisericii. Încerc să te ajut. Primeşti ajutorul meu?

Trebuia să te gândeşti că eşti ispitită. Dar sunt convins că doar te-ai speriat, că de fapt nu ştii ce e un habotnic. De exemplu, pustnicii, monahii, Episcopii, Preoţii, Diaconii, preotesele, soţiile preoţilor, diaconiţele, soţiile diaconilor, nu sunt habotnici, dar sunt mult peste media celorlalţi creştini. La fel şi cu autorii îndreptarelor de spovedanie. Nu sunt habotnici, dar sunt foarte evlavioşi. Şi dacă gândeşti limpede, surioară, şi eşti atentă la semantica, seminficaţiile şi simbolistica, fiecărei expresii, vei găsi o sumedenie de păcate făcute, la fiecare sentinţă de curăţire.

Hai să te ajut, le luăm pe rând:

3. Am zis: daca vrea Dumnezeu ma mantuieste, daca nu, nu.

Păi Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască, ştim deja asta. Îi iubeşte pe toţi şi îi vrea mântuiţi pe toţi.
Noi ne îndoim deci, de Dumnezeu. De iubirea lui. Ne scade prin asta, credinţa, nădejdea.
"Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştiinţa adevărului să vină" - I Timotei 2, 4.
E şi păcat împotriva Duhului Sfânt, adică ne iertat, să ispitim pe Dumnezeu, facem păcate şi spunem: "eh, las' să ne iartă Dumnezeu." Da, ne iartă, dar noi nu trebuie să facem păcate, trebuie să ne silim spre mântuire, cu frică şi cu cutremur, spune Scriptura, nu? "cu frică şi cu cutremur lucraţi la mântuirea voastră" Filipeni 2, 12.
Deci cum să nu fie păcat să spunem: dacă Dumnezeu vrea, mă mântuieşte, dacă nu, nu? E păcat. Ce-i habotnic aici? Nimic. E chiar grav să gândim că Dumnezeu nu vrea să ne mântuiască şi să ne culcăm pe-o ureche: eu nu mă silesc prea tare pentru mântuire, că şi-aşa nu-i sigur, că dacă Dumnezeu vrea, e bine, dacă nu, nu. Păi nu-i bun. Fă tu tot ce trebuie pentru mântuire, ca să conştiinţa împăcată, înmulţeşte talanţii şi lasă mai departe pe Dumnezeu să hotărască ce va fi cu tine. Cercetează credinţa, fereşte-te de erezii şi înmulţeşte virtuţiile şi iubirea mai ales, luptă cu păcatele, cu patimile, cu rugăciune şi simplitate şi frumuseţea credinţei şi te vei mântui.

22. Am vorbit cu mai multe intelesuri.

Crezi că-i bine să vorbeşti cu mai multe înţelesuri? E habotnică afirmaţia? Nu-i păcat dacă vorbeşti cu mai multe înţelesuri, nu?
Păi hai să vedem ce iasă de aici:
Prefăcătorie, minciună, zavistie, invidie, slavă deşartă, făţărnicie, viclenie, omul devine alunecos, uns cu toate alifiile, linguşitor, vanitos, mândru, orgolios, egoist, avar, chiar desfânat, adulter, fiindcă una spune şi alta face, cu 1000 de feţe, vorbeşte cu mai multe înţelesuri, fariseu, clevetitor, bârfitor, poţi deveni chiar apostat, şi eretic, înşelat, vrea să controleze oamenii, să-i manipuleze, să-i domine, să-i batjocorească, să se poarte superior, de o nobilitate diabolică, ca lorzii din vechime cu plebea, "prostimea".
Uite câte păcate am descoperit, nu?
Le-am scos afară, ca pe mizerie.
Dar nici urmă de habotnicie...
Fiindcă uite, deci, ce ne spune Dumnezeu:
"De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." - Matei 18, 3.
Cum poate fi un om nevinovat, inocent, curat în simţuri, în gândire, în atitudine, în viaţă, în tot ce face şi spune, ca un prunc, dacă el vorbeşte cu mai multe înţelesuri?

94. M-am impreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori in 24 de ore.

Canoanele Bisericii, Pidalionul şi Catehezele şi Omiliile Maritale ale Sfinţilor Părinţi, în special Sfântul Ioan Gură de Aur, spune că împreunarea cu soţia pt soţ, soţul pentru soţie, să fie doar marţi şi joi.
Marţi şi joi. Fi atentă, da?
Nu în cele 4 mari posturi de peste an, chiar dacă e marţi şi joi ale acelor zile din post.
Şi nu cât timp e soţia însărcinată. Dar de cele mai multe ori, nu poate sta ea fără unire, sau nu poate sta el. Şi de aici, o serie de epitimii, adică dezlegări, dar nu mai mult de luna a 4-a de sarcină, şi până la 40 de zile după naştere. Obligatoriu asta. Pentru un copil sănătos, şi pentru mântuirea sufletelor voastre ale tuturor. Păi dacă nu, chiar nicio jertfă nu faci pentru Hristos? Puţină abstinenţă, aduce şi dorinţa, de după acest timp, când devine dezlegat. Ca criteriu psihologic. Sunt multe de spus.
Dar marţi şi joi, e voie de mai multe ori?
Păi defapt ce fac eu? Îmi satisfac plăcerile? Ne ajută la mântuire să facem de 2-3 ori pe noapte sau mai mult? E Hristos acolo în faptele noastre? De ce nu ajunge o singură dată? Nu-i destul că avem voie la unire trupască, prin epitimie, şi după ce am aflat că ea e însărcinată, din cauza neputinţelor noastre, nu ajunge? E Hristos în aşa ceva?
Nu cumva fac sodomie cu soţia?
Nu cumva ne spurcăm şi gurile, cu care slăvim pe Dumnezeu, punând gurile în locurile intime ale soţului şi soţiei? Cu ce scop? Plăcerile personale?
Mai avem apoi pretenţia să ne asculte Dumnezeu rugăciunile, şi vai ce ne mirăm că nu ne ascultă. Avem pretenţia să nu ne îmbolnăvim, sau să avem copii sănătoşi, bătrâneţi frumoase, nu? Lasă că mă iartă Dumnezeu! Poftim, păcat împotriva Duhului Sfânt. Eh, lasă, că doar o viaţă avem, nu? (ironie)
Apoi nici gând de curăţie, despătimire, luminare, să vedem lumina necreată, harul necreat, habar n-avem ce-i aia, nici nu vrem să aflăm. Ce vorbeşti? "Aia-i" pentru călugări. Se roagă ei şi pentru noi. Da, da, aşteaptă. Stai cu mâinile în sân, nu lupta pentru mântuirea ta şi aşteaptă să fi mântuit. Lumina necreată e pentru creştini, spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Pentru toţi iubitorii de Hristos.
Ce spune Biblia?
Uite:
"ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi." - I Corinteni 10, 31.
Hai să gândim adânc la acest verset, cu rugăciune, cu iubire, iertare faţă de toţi. Ce primim în gând, de la Dumnezeu, mai departe?
Ori de faceţi dragoste, spre slava lui Dumnezeu să faceţi.
Ori de mergeţi la Kaufland, spre slava lui Dumnezeu să mergeţi. Ori de mergeţi în pelerinaje, în turism, cu autobuzul, cu avionul, cu maşina, cu bicicleta, spre slava lui Dumnezeu să mergeţi.
Ori de spălaţi vasele, hainele, ori de staţi pe net, ori de scrieţi mesaje pe smartphone, ori de construiţi vapoare, ori de ridicaţi case şi grădini, sau citiţi un ziar, o carte, ori de dezvoltaţi noi tehnologii, construiţi oraşe plutitoare, subterane, subacvatice, spaţiale, SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU SĂ FACEŢI ! Că Dumnezeu e viaţa din pieptul vostru, ne spune Duhul Sfânt ! Dumnezeu e puterea voastră ! Înţelepciunea voastră vă este dată de Dumnezeu, nu o folosiţi spre pieirea voastră, nu o daţi întunericului şi neascultării.

Dar ce să ştim noi despre rugăciunea în extaz, de care vorbeşte Biblia şi Sfinţii Părinţi, cea mai înaltă formă de rugăciune, care-o poate trăi doar un om luminat sau îndumnezeit, în mod lucid, conştient, real, raţional şi iraţional în acelaşi timp.
Când spunem extaz, ne gândim numai la desfrânări. Şi ne mirăm apoi, de toate relele, cum că ar fi date de Dumnezeu, Doamne fereşte.
Nu, ci sunt atrase de noi, prin depărtarea noastră de Dumnezeu. Cine-i de vină? Biserica? Creştinii? Preoţii? Nu, nimeni, decât noi, pentru neputinţa şi nepăsarea noastră. Să avem grijă.

Deci unde-i habotnicia ? :) Nu-i. E biruită. Slavă Domnului.

Mai departe: