[cristiboss56]

Cea dintâi şi cea mai de seamă poruncă din Legea lui Dumnezeu este: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta” (Matei 22,37), și aşa mai departe – însă în calea împlinirii acestei porunci se întâlnesc o mulţime de piedici din partea trupului nostru multîmpătimit, a lumii preacurvare şi păcătoase, ori din partea oamenilor necredincioşi şi a diavolului care întinde pretutindeni cursele sale pierzătoare. Cu toţi aceşti vrăjmaşi trebuie să ne luptăm fără încetare şi să îi biruim şi să stăm neclintiţi în dragostea de Dumnezeu. Dacă în calea noastră către Dumnezeu stă vreun om, vreo împătimire de el – jos cu acest om, trebuie părăsit, chiar de-ar fi tată, mamă, frate, soră, rudenie îndeobşte, sau prieten, sau om iubit cu dragoste necurată. Dacă dragostea de Dumnezeu este împiedicată de bogăţie, de plăcerile pântecelui, să împărţim bogăţia, să iubim postul.
A doua poruncă este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22, 39). Dacă acestei iubiri îi pune stavilă dragostea lumească de vreun om, de cinste şi slavă, de bani, de lux, de pântece, de trup, să lepădăm toată dragostea lumească şi să-l iubim pe aproapele din tot sufletul, îngrijindu-ne de el ca de noi înşine, ca de trupul nostru, ca de sufletul nostru. Sfinţii bineplăcuţi ai lui Dumnezeu ne sunt o pildă minunată de dragoste lucrătoare. Să le urmăm după putere, cu ajutorul lui Dumnezeu. Tot cel ce se nevoieşte de la toate se înfrânează, ca să primească cunună nestricăcioasă (I Corinteni 9,25).
Drept piedică în calea dragostei de DUMNEZEU şi de aproapele slujeşte împătimirea noastră de trupul nostru şi de împlinirea poftelor şi a patimilor – aşa-numita prietenie a noastră cu trupul potrivnic lui Dumnezeu, altfel spus cu înşelarea trupească (îndulcirea de somn, de mâncare şi băutură, de plăcerile sexuale); ca atare, suntem datori, după cuvântul apostolului, să ne răstignim trupul cu patimile şi poftele (Galateni 5, 24), biruind toată înşelarea ca pe o nălucire de la vrăjmaşul.
Sfântul Ioan de Kronstadt