[Florin-Ionut]

În prealabil postat de sophia

@Florine - tu cunosti personal oameni vindecati prin postul asta total?
Dar personal, nu din carti si studii.

Vindecați de cancer? Personal nu.

Vindecați de altceva? Da, eu. Astm bronșic ameliorat, probleme diverse de piele cu care m-am luptat ani și ani de zile, deși fusesem la cel mai tare dermatolog din Timișoara, doctorul Feier. Mai știu pe cineva care avea rinită cronică și care a cam scăpat de ea după ce i-am povestit cum după primele 3 zile de post din viața mea (ianuarie 2013) mi s-a desfundat complet nasul și nu am mai avut nevoie de șervețele.

Eu am citit zilele trecute un interviu cu un alt specialist care sustine ca boli precum cancerul nu se datoreaza alimentatiei ci mai degraba dezechilibrului psihic, suferiuntelor psihice.
In plus exista si partea genetica a cancerului.

Vezi capitolele 2 și 3 din cartea lui Lestrade unde se prezintă rezultatele cercetării rușilor (40 de ani de studii) care au testat postul pe pacienți cu boli psihice. Pînă și astea sînt vindecabile prin abținerea de la hrană. În țări ca Rusia și Germania metoda asta de tratament se deconta la un moment dat, era oficială (în Rusia înainte de 1991 cînd s-a oprit proiectul de cercetare și parcă în Germania încă este).

In al doilea rand intreb: daca lipsa alimentatiei omoara celulele rele, nu mor totusi si cele bune? Chiar mai degraba cele bune?
In toate tratamentele bazate pe atacul asupra celulelor rele, intai mor alea bune (par, piele, etc.)

Poate părea ciudat, dar la o parte din oamenii care au postit mai mult sau mai des, le-a căzut părul. Doar ca să crească altul la loc, mai colorat, mai sănătos. Dar nu e o regulă.

Are Dumnezeu grijă să nu fie jertfa omului în zadar. Toate celulele papă zahăr în metabolismul anabolic, dacă ne hrănim. Dar după cele 2 sau 3 zile de abținere, nemaivenind zahăr în sistem și consumîndu-se rezervele din sînge și ficat, organismul consumă un mic procent din proteine (pe alea bătrîne și defecte prima oară), după care se schimbă metabolismul devenind catabolic și se intră în starea de ketoză care presupune alimentarea cu energia stocată în grăsimea proprie. Corpii cetonici ajung deci noul tip de combustibil pentru celulele cu memorie ancestrală (na că mi-am amintit amănuntul ăsta din carte), ele acceptînd noul gen de hrană grasă. Pe cînd celulele canceroase așteaptă tot zăhărelul care... nu prea mai vine. Glicemia nu scade chiar la 0, dar cantitatea de zahăr e neglijabilă comparativ cu metabolismul anabolic.

Apropo de măsurători și cazuri concrete, unul cu diabet de tip II plus alte boli ciudate care s-a ameliorat la o clinică din Ungaria folosind această banală metodă: http://www.fastingconnection.com/for...es-recent-case .

Atît în carte cît și în film sînt prezentate comparații între genele celulei înainte și după începerea sesiunii de post. Dacă nu vei citi, tu vei pierde.

Si oamenii aceia si asa slabiti de boala, nu mor pana la urma de inanitie?

Dacă boala e avansată, pot muri de boală. Dar nu de inaniție, nu de foame. Au fost cazuri de oameni care au murit de foame nu pentru că au ales să postească, ci pentru că nu au avut ce mînca fiind în situații nedorite (blocați pe undeva șamd). Li s-a făcut autopsie ș is-a constatat că organele principale ca inima, creierul erau 100% intacte, pe cînd alte organe mai puțin prioritare au fost autodigerate pînă la apariția morții. Au fost multe asemenea teste și toate au arătat același lucru, că organismul caută întîi sursele de combustibil de care se poate dispensa și abia la urmă pe cele absolut necesare. Interesant e că de la intrarea în ketoză și pînă aproape de consumul total de grăsime foamea dispare, după care dintr-o dată ți se face o foame inconfundabilă - semnalul că ar fi cazul să mănînci ceva (dar nu orice).

Shelton are cîteva capitole dedicate morții în timpul postului (boli foarte avansate, oameni în vîrstă, dezhidratare șamd) și chiar un capitol pentru cei extraordinar de slabi care și ei pot posti cîteva zile.

Eu nu inteleg asa un studiu care sa sustina ca omul traieste mai bine din aer.

Nu înțelegi fiindcă nu vrei să citești nimic din domeniu.

Omul nu trăiește mai bine în post, în sensul că apare un disconfort cauzat de amețeli, lipsa de vlagă la început, stare de greață la unii (la mine nu), transpirații, respirație urît mirositoare, limbă încărcată, gust nașpa etc. Dar toate astea sînt prețul plătit pentru efectele benefice pe care le are asupra stării generale de sănătate. Și nu poate trăi așa decît maxim vreo două luni, depinde de ce rezerve are și de randamentul cu care organismul le folosește, de activitatea din timpul sesiunii...

Maine o sa vina sa spuna ca nu ne trebuie nici aer. Daca apa nu, hrana nu, din ce ar trebui sa traiasca omul?

S-au făcut teste și cu privarea parțială de oxigen care a dat niște rezultate pozitive... Nu mai caut linkul că nu mi se pare important.

Din ce se reface masa aia a corpului?

Exact, corpul se reface. Se reconstruiește, se înnoiește. Din ce? Din grăsime, din proteine și din apă. Vitaminele și enzimele nu-s necesare în perioada catabolică.

Toti medicii astia si toti specialistii care sustin o alimentatie echilibrata si sanatoasa, sunt nebuni?

Efectele postului se anulează în timp dacă alimentația nu e sănătoasă.

Tot de curand am citit efectele pozitive ale laptelui si alte alimente asupra omului chiar in boli precum cancerul.
Am citit si despre o japoneza care inca traieste la 121 de ani (daca este adevarata varsta, pentru ca arata foarte bine) si spunea ca alimentele ei preferate sunt: orez cu lapte, carne de porc si inca ceva (am uitat).

Cazuri foarte rare și irelevante.

Tu ai intrebat vreodata un medic la care te duci, asupra acestui post, daca este sanatos si recomandat?

Eram în ziua 19 cînd am ajuns la medicul de familie să iau o adeverință pentru coasigurarea soției, urma să nască al doilea copil. Cînd m-a văzut cît de slab eram, n-am putut să-i ascund adevărul. Mă așteptam să-mi sară-n cap, dar... m-a felicitat! Doamna este profesor de biologie celulară la Facultatea de Medicină de aici. Știe de posturi, le-a practicat și ea. Imaginează-ți figura asistentei care era de față...

Deci Sophia, problema merită studiată.