Dupa ce am finalizat de platit toate creditele surorii mele eu am inceput sa nu ma mai preocup de viata surorii mele, si desi imi era destul de greu sa suport cheltuielile cu intretinerea, si ma deranja modul in care vorbeau in continuare despre mine, sau cand ma intalneam cu ei pe strada acel individ ma injura in gura mare si cand o intrebam pe sora mea daca i se pare normal, ea zicea ca nu am auzit eu bine, desi era si ea de fata cand el ma injura din senin. Eu ii salutam, si el fugea pe trotuarul celalaltul si incepea sa strige injuraturi. Mai mult de atata, chiar eu am auzit cum ii vorbeste acel baiat surorii mele - si-a uitat sora mea telefonul acasa, si cand a sunat eu am raspuns dorind sa ii spun ca sora mea nu e acasa, si si-a uitat mobilul, deci nici nu am apucat sa zic alo ca a si inceput cu o ploaie de injuraturi crezand ca e sora mea. Eu am ramas perplexa cand am auzit cum isi vorbesc. La fel odata cand am sunat-o pe sora mea sa ii spun ca o cauta bunicii si sa raspunda la telefon, l-am auzit urland in fundal si injurand ca de ce o deranjez cu telefonul. In fine, iarna trecuta am anuntat ca anul acesta eu o sa ma casatoresc. Tata a fost foarte emotionat, si bucuros cand a auzit, in schimb reactia surorii mele a fost sa zica: 'bine ca de ea te bucuri, dar la mine esti impotriva' (nu inteleg cu ce i se pare ca a fost tata impotriva cand cel care a ridicat din umeri si a zis ca nu se casatoreste a fost prietenul ei. Da, ce-i drept ca uneori tata a mai zis ca nu o vede bine cu baiatul acela, insa se gandea strict ca un parinte care isi face griji pe ce maini va ajunge copilul lui. Tata mereu cand vorbesc cu el e abatut si ingrijorat pentru sora mea. Eu, sunt mai dura un pic si i-am zis ca trebuia sa ia masuri mai demult, pentru ca acuma a scapat-o din mana, si noi am fost luati drept fraieri, i-am platit datoriile si ea se distra si ne injura cu acel baiat). Intr-o discutie referitoare la nunta mea, i-am spus ca acel individ care m-a injurat pe mine si mai ales pe tatal meu nu are ce sa caute la nunta mea. Incercand sa ma santajeze a spus ca atunci nu o sa vina nici ea, si a convins-o si pe bunica sa imi spuna ca nu o sa vina nici ei daca nu vine prietenul surorii mele. Eu am ramas ferma si le-am spus ca eu ii invit cu tot dragul si m-as bucura enorma sa fie alaturi de mine intr-o zi asa importanta, dar nimeni nu ma poate obliga sau santaja pe cine sa invit - si consider ca am motive suficiente sa nu il vreau la nunta mea pe prietenul ei. Si pentru ca jignirea sa fie completa, sora mea mi-a replicat ca mai bine se duce la nunta unei verisoare de a prietenului meu (o persoana de moralitate usoara care a avut probleme cu drogurile) decat sa vina la nunta mea.


Si ca sa va dau un exemplu de cat de departe a ajuns ura surorii mele pentru familia mea: nu mai trece deloc pe acasa, pe la tatal ei, nici de ziua lui, nici de Pasti, nici de Craciun. Ba mai mult, nici macar nu ii da un telefon sa ii zica: 'Hristos a inviat!' sau 'Craciun fericit!' sau 'La multi ani!'

Cam aceasta este povestea pe care am vrut sa o descarc undeva, sa simt ca ma eliberez. Si, desi stiu ca este lunga si plictisitoare (si Dumnezeu stie cate altele ar mai fi de povestit), sper ca cineva sa aiba rabdare sa o citeasca si sa imi dea un sfat, sau sa imi spuna unde am gresit, eu sau tatal nostru, si cum sa indreptam, pentru ca sincer ma gandesc cu groaza la ce o sa se aleaga de ea langa un barbat care o injura, care ii mananca toti banii si o indeparteaza de familia ei. Eu stiu ce scrie in Biblie: va lasa omul pe tatal si pe mama sa si va fi un singur trup cu sotia/sotul ei, dar nu cred ca scrie undeva in Biblie sa iti jignesti tatal sau sa iti lasi partenerul sa il jigneasca, si injure pe baza minciunilor pe care tu i le-ai spus.

Tata a ramas singur de 7 ani de zile, de cand mama s-a dus la ceruri si a incercat din rasputeri sa ne creasca cum stie el mai bine: nu si-a luat o alta femeie pentru ca o iubea prea mult pe mama, si ei au fost o familie exemplara pentru noi ca si copii, insa nu stiu unde s-a produs acest derapaj al surorii mele. Daca ar fi sa vorbiti cu ea, vi s-ar parea o fata normala, ba mai mult o fata extrem de credincioasa - tot timpul posteaza mesaje cu caracter religios, citate din Biblie. Dar eu i-am zis, ca nu inteleg cu ce 'fata' posteaza acele mesaje cand in secunda urmatoare isi minte familia - de la minciuni infantile pana la minciuni grave. Uneori are o capacitate atat de mare de a inventa minciuni, si de a fi convingatoare incat chiar ajungi sa o crezi ca are dreptate. Intr-un timp se ducea la biserica si punea acastiste pe care scria: 'ajutor de la Dumnezeu sa mi se stearga toate datoriile de la banci'. Nu vreau sa iau in deradere, insa mi se pare penibil sa ceri asa ceva.

Eu sper doar ca Dumnezeu sa ii lumineze mintea si sa vada care este calea cea dreapta. Iar daca acel barbat este destinul si fericirea ei, sa fie fericita cu el, dar sa nu isi jigneasca tatal care a facut atatea sacrificii pentru ea, desi a primit numai 'palme' din partea ei si a acelui barbat. Dumnezeu sa ne aiba in paza pe toti, si sa ne deschida si noua mintea si sa ne arate unde am gresit fata de sora mea.

M-am gandit sa merg la un calugur din acela batran, care are puterea sa vada lucruri si sa ne indrume sa facem cum este mai bine, dar nu stiu unde sa ma duc si nici cum sa abordez problema si sa expun situatia - poate ma indruma cineva de pe acest site.

Multumesc pentru ca m-ati 'citit' si Dumnezeu sa fie cu noi toti.