[cristiboss56]

Există o diferenţă între schizofrenia paranoidă şi tulburarea de personalitate paranoică. Tulburarea de personalitate paranoică nu este o formă de schizofrenie. Persoana care are doar o tulburare de personalitate nu are halucinaţii, ci doar o extremă suspiciune. Un schizofrenic paranoic are un sistem complex de idei bizare, care este, de obicei, organizat în jurul unor teme coerente care implică persecuţia sau conspiraţiile unor forţe puternice, secrete. Dacă schizofrenicul paranoic aude voci, ele se referă de obicei la această temă.

Un student a adus o carte poştală pe care o primise compania tatălui său la biroul sediului lor central. Era adresată "Preşedintelui – serviciului de personal şi capelanului" şi glăsuia, după cum urmează:
Domnilor:
Acceptaţi ca Mafia şi ruşii să spioneze copiii lipsiţi de apărare, pentru acte de incest, prostituţie, jaf, viol, sacrificiu şi puterea găştilor satanice? Pot fi oamenii puşi în maşina de tocat carne? Pot dealerii de droguri mafioţi să controleze dealerii de droguri din rândul copiilor? În ce constau solicitările false pentru asistenţa copiilor? Politicienii corupţi numesc judecători, predicatori şi medici corupţi? Poate Mafia prostituţiei să controleze oraşele noastre din New York, Chicago, etc.? De ce sunt folosite bandele de spioni ale prostituţiei în acordurile militare de jefuire a copiilor (civili) de către statul poliţienesc al “spionajului” mafiot militar? Sunt copiii obiective ale spionajului chirurgical pentru Mafia şi poliţia coruptă?

Asociaţiile fantastice, sugestia unei conspiraţii de anvergură, dorinţa nestăpânită de împărtășire a acestui adevăr tuturor sunt aspecte caracteristice ale proceselor de gândire ale unui schizofrenic paranoic.

În mod ironic, având în vedere bizareria simptomelor lor, schizofrenicii paranoici manifestă adesea puţine deficienţe în alte privinţe. Ei pot fi oameni inteligenţi. Deseori, ei pot funcţiona bine într-un loc de muncă. Prognosticul lor (perspectivele pentru viitor) este mai bun decât în cazul altor schizofrenici. Cu alte cuvinte, ei au o probabilitate mai mare de a se simţi mai bine şi de a-şi recâştiga capacitatea de a duce o viaţă independentă.