În prealabil postat de Ioan_Cezar

Cred că pe lângă reperele obişnuite în abordarea icoanei creştine (mă refer în primul rând la textul Biblic şi la o mulţime de aprecieri/interpretări ale icoanei făcute de sumedenie de teologi binevoitori sau nu) ar merita acordată o mai mare atenţie:
a) iconarilor, trăitorilor asceţi iubitori de liniştire (isihie);
b) edificiului mai cuprinzător din care face parte icoana, anume Sfânta Liturghie.

Ignorînd aceste două "cuibare" germinative ale icoanei (ascetul isihast şi Liturghia) riscăm să nu înţelegem nici zămislirea, nici autenticitatea, nici sfinţenia, nici rosturile icoanei creştine... Ci să ne afundăm în polemici destul de obiectualiste şi formale.